Cartea:  

Cărți

Slujba vecerniei din Duminica Pogorarii Duhului Sfant, adica de Rusalii

În această duminică, la Vecernie, se toacă mai devreme pentru slujba de seară. În bisericile de mir, Vecernia, în această zi, se face îndată după Liturghie.

După început, se citeşte Psalmul 103; apoi diaconul zice ectenia: Cu pace Domnului să ne rugăm, până la pomenirea Cârmuirii ţării, apoi adaugă acestea:

Pentru poporul ce stă înainte şi aşteaptă harul Sfântului Duh, Domnului să ne rugăm.

Pentru cei ce‑şi pleacă înaintea Domnului inimile şi genunchii lor, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ne întărim noi spre plinirea bunăvoinţei lui Dumnezeu, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să trimită peste noi milele Lui cele bogate, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să fie primită plecarea genunchilor noştri, ca tămâia înaintea Lui, Domnului să ne rugăm.

Pentru cei ce au trebuinţă de ajutor de la Dânsul, Domnului să ne rugăm.

 

Apoi continuă obişnuita ectenie mare.

La Doamne, strigat‑am…, se pun stihirile pe 6 şi se cântă aceste trei stihiri idiomele, glasul al 4‑lea:

Lucruri preaminunate au văzut astăzi toate neamurile în cetatea lui David, când Sfântul Duh S‑a pogorât în limbi de foc, precum grăitorul de Dumnezeu Luca a spus, zicând: Fiind adunaţi ucenicii lui Hristos, s‑a făcut sunet ca de o suflare ce vine repede şi a umplut casa unde erau ei şezând; şi toţi au început a vorbi cu străine graiuri, cu minunate dogme, cu uimitoare învăţături ale Sfintei Treimi (de două ori).

Duhul Sfânt era din veac şi este şi va fi, nici început având şi nici sfârşit; ci pururea cu Tatăl şi cu Fiul este unit şi împreună‑socotit; Viaţă şi de viaţă făcător; Lumină şi de lumină dătător; Binele însuşi şi Izvor de bunătate; prin Care Tatăl Se face cunoscut şi Fiul Se preaslăveşte, şi de toţi Se ştie: o putere, o unire şi o închinare a Sfintei Treimi (de două ori).

Duhul Sfânt este Lumină şi Viaţă şi Izvor viu, înţeles cu mintea; Duhul înţelepciunii, Duhul înţelegerii, bun, drept, înţelegător, stăpânitor, curăţitor de păcate; Dumnezeu şi îndumnezeitor, foc din foc purcezător; grăitor, lucrător, împărţitor de daruri; prin Care toţi proorocii şi dumnezeieştii Apostoli împreună cu mucenicii s‑au încununat. Uimitoare auzire, neobişnuită privelişte, foc care se împarte spre dăruirea de haruri (de două ori).

 

Slavă… Şi acum…, glasul al 6‑lea:

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le plineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

 

Apoi vohod cu cădelniţă şi: Lumină lină…

PROCHIMEN, glasul al 7‑lea:

Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni.

Stih 1: Cunoscută ai făcut între popoare puterea Ta.

Stih 2: Adusu‑mi‑am aminte de lucrurile Domnului.

Stih 3: Şi am zis: acum am înţeles; aceasta este schimbarea dreptei Celui Preaînalt.

După aceea zice preotul sau diaconul: Iară şi iară plecând genunchii, Domnului să ne rugăm. Strana: Doamne miluieşte.

Iar noi plecând genunchii la pământ şi fiind cu capetele descoperite, preotul, din uşa altarului cu glas mare în auzul tuturor, citeşte rugăciunile acestea:

 

Rugăciunea întâi

(letrină două rânduri) Doamne, Cel ce eşti preacurat, neîntinat, fără de început, nevăzut, necuprins, de nepătruns cu mintea, neschimbat, neîntrecut, nemăsurat şi fără de răutate; Care singur ai nemurire, locuind în lumina cea neapropiată; Care ai făcut cerul şi pământul şi marea şi toate cele zidite în ele; Care plineşti cererile, mai înainte de cerere; Ţie ne rugăm şi pe Tine Te chemăm, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Părintele Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S‑a pogorât din ceruri şi S‑a întrupat de la Duhul Sfânt şi din pururea Fecioara Maria şi Preamărita Născătoare de Dumnezeu; Care, mai întâi în cuvinte învăţând, iar mai pe urmă şi cu fapte arătând, când a răbdat patima Sa cea mântuitoare, ne‑a dat pildă nouă, smeriţilor şi păcătoşilor şi nevrednicilor robilor Tăi, ca să‑Ţi aducem rugăciuni, cu capetele şi cu genunchii plecaţi, pentru păcatele noastre şi pentru greşalele cele din neştiinţă ale credincioşilor.

Însuţi, mult‑Milostive şi Iubitorule de oameni, auzi‑ne pe noi în orice zi Te vom chema, dar mai ales în ziua aceasta a Cincizecimii, în care Domnul nostru Iisus Hristos, după ce S‑a înălţat la ceruri şi a şezut de‑a dreapta Ta, Dumnezeule şi Părinte, a trimis pe Duhul Sfânt peste Sfinţii Săi ucenici şi Apostoli, Care a şezut peste fiecare dintr‑înşii, şi s‑au umplut toţi de harul Lui cel neîmpuţinat şi au grăit într‑alte limbi măreţiile Tale şi au proorocit. Deci, auzi‑ne pe noi, care acum ne rugăm Ţie, şi adu‑Ţi aminte de noi, smeriţii şi osândiţii, şi alungă robia sufletelor noastre. Cel ce cu milostivirea Ta mijloceşti pentru noi.

Primeşte‑ne pe noi care cădem înaintea Ta şi strigăm: Am greşit! Înaintea Ta suntem puşi din pântecele maicii noastre; Tu eşti Dumnezeul nostru. Dar, pentru că s‑au scurs întru deşertăciune zilele noastre, am pierdut ajutorul Tău şi ne aflăm lipsiţi de toată apărarea. Totuşi, nădăjduind în îndurările Tale, strigăm: Păcatele tinereţilor noastre şi ale neştiinţei nu le pomeni, şi de cele ascunse ale noastre, curăţeşte‑ne pe noi. Nu ne lepăda pe noi în vremea bătrâneţilor; când slăbeşte tăria noastră, nu ne părăsi pe noi. Mai înainte de a ne întoarce în pământ, învredniceşte‑ne să ne întoarcem la Tine, şi caută spre noi cu bunăvoinţă şi cu har. Cumpăneşte fărădelegile noastre cu îndurările Tale; pune adâncul îndurărilor Tale împotriva mulţimii păcatelor noastre. Caută din înălţimea Ta cea sfântă, Doamne, spre poporul Tău, care stă înainte şi aşteaptă de la Tine multă milă. Cercetează‑ne pe noi cu bunătatea Ta. Izbăveşte‑ne pe noi de tirania diavolului. Întăreşte viaţa noastră cu poruncile Tale cele sfinte şi sfinţitoare. Înger credincios păzitor pune poporului Tău şi pe toţi ne adună întru împărăţia Ta. Dă iertare celor ce nădăjduiesc în Tine. Iartă‑le lor şi nouă păcatele. Curăţeşte‑ne cu lucrarea Sfântului Tău Duh. Strică meşteşugirile vrăjmaşului cele împotriva noastră.

 

În continuare

Rugăciunea a doua

Domnului să ne rugăm.

(letrină două rânduri) Binecuvântat eşti, Doamne, Stăpâne atotţiitorule, Care ai luminat ziua cu lumină de soare şi noaptea ai făcut‑o să lucească cu raze ca de foc; Cel ce ne‑ai învrednicit pe noi să trecem lungimea zilei şi să ne apropiem de începutul nopţii. Ascultă rugăciunea noastră şi a întregului Tău popor şi ne iartă nouă, tuturor, păcatele noastre cele de voie şi cele fără de voie. Primeşte rugăciunile noastre cele de seară şi trimite mulţimea milei Tale şi a îndurărilor Tale peste moştenirea Ta. Ocroteşte‑ne pe noi cu sfinţii Tăi îngeri; întrarmează‑ne pe noi cu armele dreptăţii Tale. Îngrădeşte‑ne pe noi cu adevărul Tău; păzeşte‑ne pe noi cu puterea Ta; mântuieşte‑ne pe noi de toată primejdia şi de tot vicleşugul celui potrivnic; şi ne dăruieşte nouă şi această seară, cu noaptea ce vine (şi toate zilele vieţii noastre), desăvârşită, sfântă, paşnică, fără păcate, fără sminteală, fără nălucire. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi pentru ale Tuturor Sfinţilor, care din veac au bineplăcut Ţie.

 

Diaconul zice: Apără, mântuieşte, miluieşte, ridică‑ne şi ne păzeşte pe noi… Pe Preasfânta, curata… Preotul zice ecfonisul: Că Ţie se cuvine a ne milui…

 

Apoi diaconul zice ectenia:

Să zicem toţi, din tot sufletul şi din tot cugetul nostru, să zicem:

Doamne, atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, ne rugăm Ţie, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Miluieşte‑ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, ne rugăm Ţie, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Încă ne rugăm pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, [pentru (Înalt‑) Prea Sfinţitul (Arhi‑) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N)], pentru sănătatea şi mântuirea lui.

Încă ne rugăm pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii ţării noastre, pentru mai marii oraşelor şi satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste, pentru sănătatea şi mântuirea lor.

Încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori ai sfântului locaşului acestuia şi pentru toţi cei mai înainte adormiţi părinţi şi fraţi ai noştri dreptmăritori creştini, care odihnesc aici şi pretutindenea.

Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri şi fac bine în sfânta şi întru tot cinstită biserica aceasta, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei ce cântă şi pentru poporul ce stă înainte şi aşteaptă de la Tine mare şi bogată milă.

Încă ne rugăm pentru toţi fraţii noştri şi pentru toţi dreptmăritorii creştini, pentru sănătatea şi mântuirea lor.

 

Ecfonis:

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

 

Strana: Amin. Apoi diaconul: Iară şi iară plecând genunchii, Domnului să ne rugăm.

 

Şi preotul citeşte

Rugăciunea a treia

(letrină două rânduri) Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care încă întru această viaţă şi cu noi fiind, ai dat oamenilor pacea Ta şi harul Preasfântului Duh îl dăruieşti pururea celor credincioşi, spre moştenire nestricată, iar astăzi, mai arătat, ai trimis acest har ucenicilor şi Apostolilor Tăi, şi ai întărit buzele lor cu limbi de foc, prin care tot neamul omenesc, primind cunoştinţa de Dumnezeu în a sa limbă şi în auzul urechilor, ne‑am luminat cu lumina Duhului şi am scăpat din înşelăciune ca dintr‑un întuneric; şi prin împărţirea limbilor de foc celor văzute, cu lucrarea cea mai presus din fire, ne‑am învăţat a crede în Tine şi ne‑am luminat a Te cuvânta pe Tine Dumnezeu, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt: o Dumnezeire, o Putere şi o Stăpânire. Tu dar, Cel ce eşti raza Tatălui şi chipul neschimbat şi nemutat al fiinţei şi al firii Lui, Izvorul înţelepciunii şi al harului, deschide‑mi şi mie păcătosului buzele şi mă învaţă cum se cuvine şi pentru ce trebuie să mă rog. Căci Tu eşti Cel ce ştii mulţimea cea multă a păcatelor mele, dar milostivirea Ta va birui noianul acestora; căci, iată, cu frică stau înaintea Ta, punând deznădăjduirea sufletului meu în faţa adâncului milei Tale. Îndreptează viaţa mea, Cel ce îndreptezi toată făptura cu cuvântul şi cu puterea cea negrăită a înţelepciunii, Cel ce eşti liman lin al celor cuprinşi de valuri, şi arată‑mi calea pe care să merg. Dă gândurilor mele duhul înţelepciunii Tale; dăruieşte nepriceperii mele duhul înţelegerii; adumbreşte faptele mele cu duhul temerii de Tine, duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele şi cu duh stăpânitor întăreşte alunecarea cugetului meu. Ca în toate zilele, fiind îndreptat, prin Duhul Tău cel bun, spre ceea ce este de folos, să mă învrednicesc a împlini poruncile Tale şi pururea să‑mi aduc aminte de venirea Ta cea slăvită, care va cerceta faptele noastre; şi să nu mă laşi ca să mă amăgesc cu plăcerile cele stricăcioase ale lumii acesteia, ci întăreşte‑mă să doresc câştigarea bunătăţilor celor viitoare, căci Tu ai zis, Stăpâne: Oricâte va cere cineva în numele Tău, fără împiedicare va lua de la Dumnezeu, Părintele cel împreună veşnic cu Tine.

Pentru aceasta, şi eu păcătosul, la Pogorârea Sfântului Tău Duh, mă rog bunătăţii Tale: Câte am cerut, dă‑mi‑le, spre mântuire. Aşa, Doamne, Cel ce eşti dăruitor bun şi bogat, dătător de toată facerea de bine, împlineşte rugăciunea mea, căci Tu eşti îndurător, miluitor, părtaş fără de păcat al trupului nostru şi Te pleci cu iubire şi milostivire spre cei care‑şi pleacă către Tine genunchii, curăţind păcatele noastre. Pentru aceasta, dă, Doamne, poporului Tău, îndurările Tale; auzi‑ne pe noi din cerul cel sfânt al Tău; sfinţeşte‑ne pe noi cu puterea dreptei Tale celei mântuitoare; acoperă‑ne pe noi cu acoperământul aripilor Tale; nu trece cu vederea făptura mâinilor Tale. Ţie Unuia am greşit, dar Ţie Unuia şi slujim. Nu ştim să ne închinăm la dumnezeu străin, nici să întindem mâinile noastre, Stăpâne, la alt dumnezeu. Iartă‑ne nouă greşealele, primeşte rugăciunile noastre, cele cu plecare de genunchi, tinde‑ne nouă tuturor mână de ajutor. Primeşte rugăciunile tuturor ca o tămâie bineprimită, care se înalţă înaintea împărăţiei Tale celei preabune.

 

În continuare

Rugăciunea a patra

Domnului să ne rugăm.

(letrină două rânduri) Doamne, Doamne, Care ne‑ai izbăvit pe noi de toată săgeata ce zboară ziua, izbăveşte‑ne pe noi şi de tot lucrul ce umblă în întuneric. Primeşte ca o jertfă de seară ridicarea mâinilor noastre. Învredniceşte‑ne să trecem şi vremea nopţii fără prihană, neispitiţi de rele; şi ne izbăveşte pe noi de toată tulburarea şi îngrozirea ce ne vine de la diavolul. Dăruieşte sufletelor noastre umilinţă, şi cugetelor noastre, grijă de întrebarea ce ni se va face la judecata Ta cea înfricoşătoare şi dreaptă. Pătrunde cu frica Ta trupurile noastre şi omoară păcatul din mădularele noastre cele pământeşti; pentru ca şi întru liniştea somnului să ne luminăm prin cugetarea la judecăţile Tale. Depărtează de la noi toată nălucirea necuvioasă şi pofta cea vătămătoare şi ne scoală pe noi la vremea rugăciunii, întăriţi în credinţă şi sporind întru poruncile Tale.

 

Apoi diaconul zice: Apără, mântuieşte, miluieşte, ridică‑ne şi ne păzeşte pe noi…, Pe Preasfânta, curata… Preotul zice ecfonisul: Cu bunăvoirea şi cu harul Unuia‑Născut Fiului Tău, cu Care eşti binecuvântat… Şi îndată: Învredniceşte‑ne pe noi, Doamne, în seara aceasta…

Iar după aceea diaconul zice: Iară şi iară plecând genunchii noştri, Domnului să ne rugăm. Şi preotul citeşte

 

Rugăciunea a cincea

(letrină două rânduri) Izvorule cel pururea izvorâtor de viaţă şi de lumină, Putere creatoare, împreună‑veşnică cu Tatăl, Cel ce ai plinit cu prisosinţă toată rânduiala cea pentru mântuirea oamenilor, Hristoase, Dumnezeul nostru; Care ai rupt legăturile cele nedezlegate ale morţii şi încuietorile iadului, zdrobind mulţimea duhurilor celor viclene; Cel ce Te‑ai adus pe Tine pentru noi jertfă nevinovată, dându‑Ţi spre junghiere trupul cel preacurat şi neatins şi neîntinat de nici un păcat, şi prin această înfricoşătoare şi de negrăit jertfire ne‑ai dăruit nouă viaţă de veci; Cel ce Te‑ai pogorât în iad şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, şi celor ce şedeau întru întuneric le‑ai arătat ieşire; iar pe şarpele cel din adânc, începătorul răutăţii, l‑ai vânat cu înţeleapta Ta meşteşugire dumnezeiască şi l‑ai legat cu lanţurile întunericului în iad şi l‑ai închis cu puterea Ta cea nemăsurată în focul cel nestins şi întru întunericul cel mai din afară; înţelepciunea Tatălui, Cea cu nume mare, Tu, Cel ce Te‑ai arătat mare ajutător al celor năpăstuiţi şi ai luminat pe cei care şedeau în întuneric şi în umbra morţii, Tu, Doamne al slavei celei veşnice, Fiule iubit al Părintelui celui Preaînalt, Lumină veşnică din Lumină veşnică, Soare al dreptăţii, auzi‑ne pe noi care ne rugăm Ţie: Odihneşte sufletele robilor Tăi, ale părinţilor şi fraţilor noştri, care au adormit mai înainte, şi ale celorlalte rudenii după trup, şi ale tuturor celor de o credinţă cu noi, pentru care şi facem acum pomenire, căci stăpânirea Ta este peste tot şi în mâna Ta ţii toate marginile pământului.

Stăpâne, Atotţiitorule, Dumnezeule al părinţilor şi Doamne al milei, Făcătorule al neamului celui muritor şi al celui nemuritor şi a toată firea omenească, care se zideşte şi iarăşi se strică; Ziditorule al vieţii şi al morţii, al trăirii celei de aici şi al mutării celei de acolo; Cel ce măsori anii celor vii şi rânduieşti ceasul morţii; Care duci şi scoţi din iad; Cel ce legi întru neputinţă şi dezlegi întru putere; Care tocmeşti cele de aici spre trebuinţă şi orânduieşti cu folos cele viitoare; Cel ce ai însufleţit cu nădejdea învierii pe cei vătămaţi cu boldul morţii, Însuţi, Stăpâne al tuturor, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare departe, Care şi în această mai de pe urmă, mare şi mântuitoare zi a Cinci‑zecimii ai arătat nouă taina Sfintei, Celei de o fiinţă şi pururea veşnice, nedespărţitei şi neamestecatei Treimi, şi ai vărsat pogorârea şi venirea Sfântului şi de‑viaţă‑făcătorului Tău Duh, în chip de limbi de foc, peste Sfinţii Tăi Apostoli; şi punându‑i pe ei vestitori ai credinţei noastre celei creştineşti i‑ai arătat mărturisitori şi propovăduitori ai învăţăturii celei adevărate despre Dumnezeu; Care şi la acest praznic, cu totul desăvârşit şi mântuitor, ai binevoit a primi rugăciuni de mijlocire pentru cei ţinuţi în iad, dându‑ne nouă mari nădejdi că vei trimite uşurare şi mângâiere celor cuprinşi de întristări apăsătoare, auzi‑ne pe noi, smeriţii robii Tăi, care ne rugăm Ţie, şi odihneşte sufletele robilor Tăi, celor mai înainte adormiţi, în loc luminat, în loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea; aşază sufletele lor în locaşurile drepţilor şi fă‑i vrednici de pace şi de iertare. Căci nu morţii Te vor lăuda pe Tine, Doamne, şi nici cei care sunt în iad îndrăznesc a‑Ţi aduce Ţie mărturisire, ci noi, cei vii, Te binecuvântăm, Te rugăm, şi aducem Ţie rugăciuni de milostivire şi jertfe pentru sufletele lor.

 

În Continuare

Rugăciunea a şasea

Domnului să ne rugăm.

(letrină două rânduri) Dumnezeule, Cel mare şi veşnic, Cel sfânt şi iubitor de oameni, Care ne‑ai învrednicit pe noi să stăm şi în acest ceas înaintea slavei Tale celei neapropiate, spre cântarea şi lauda minunilor Tale, îndură‑Te de noi, nevrednicii robii Tăi, şi ne dă nouă har, ca să‑Ţi aducem Ţie, cu inimă înfrântă şi smerită, slăvirea cea întreit sfântă şi mulţumire pentru darurile Tale cele mari, pe care le‑ai făcut şi le faci totdeauna cu noi. Adu‑Ţi aminte, Doamne, de neputinţa noastră şi nu ne pierde pe noi pentru fărădelegile noastre, ci fă milă mare cu noi smeriţii, ca, scăpând de noaptea păcatului, să umblăm în lumina dreptăţii şi, îmbrăcându‑ne cu armele luminii, să vieţuim nebiruiţi de toată uneltirea celui viclean, şi cu îndrăznire să Te preaslăvim pentru toate pe Tine, Unul Dumnezeu cel adevărat şi iubitor de oameni. Căci într‑adevăr şi cu dreptate este o mare taină, Stăpâne şi Făcătorul tuturor, risipirea cea vremelnică a făpturilor Tale, şi după aceea alcătuirea din nou şi odihna cea de veci. Ţie îţi mulţumim pentru toate; pentru intrarea noastră în lumea aceasta şi pentru ieşirea din ea, care, după făgăduinţa Ta cea adevărată, ne arvunesc nouă de mai înainte nădejdea învierii şi a vieţii celei nestricăcioase, pe care fă ca să o dobândim la a doua venire a Ta, ce va să fie. Că Tu eşti şi începătorul învierii noastre, şi Judecătorul nemitarnic şi iubitor de oameni, şi Stăpân şi Domn al răsplătirii, Care Te‑ai făcut asemenea nouă, părtaş trupului şi sângelui, prin smerirea cea mai adâncă, şi ai avut inimă plină de milostivire pentru pătimirile noastre cele fără de osândă, prin aceea că Însuţi fiind cercat, prin cele pătimite, Te‑ai făcut ajutor de bunăvoie nouă, celor supuşi la încercări; pentru care ne‑ai şi adus pe noi la a Ta nepătimire.

Primeşte dar, Stăpâne, cererile şi rugăciunile noastre şi odihneşte pe toţi părinţii fiecăruia, pe mame, pe fraţi, pe surori, pe fii, pe cei dintr‑o rudenie şi dintr‑o seminţie, şi toate sufletele care au adormit mai înainte întru nădejdea învierii şi a vieţii de veci; şi aşază sufletele şi numele lor în cartea vieţii, în sânurile lui Avraam, ale lui Isaac şi ale lui Iacov, în latura celor vii, în împărăţia cerurilor, în raiul desfătării, ducându‑i pe toţi, prin îngerii Tăi cei de lumină, în sfintele Tale locaşuri, ridicând împreună şi trupurile noastre în ziua în care ai hotărât, după făgăduinţele Tale cele sfinte şi adevărate. Căci nu este, Doamne, moarte pentru robii Tăi, când ieşim din trup şi venim la Tine, Dumnezeule, ci mutare de la cele triste la cele bune şi vesele; este odihnă şi bucurie. Iar de am şi greşit Ţie ceva, fii milostiv şi nouă, şi acelora, pentru că înaintea Ta nimeni nu este curat de întinăciune, măcar de ar fi viaţa lui numai o zi. Pentru că numai Tu singur Te‑ai arătat pe pământ fără păcat, Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care toţi nădăjduim să dobândim milă şi iertare de păcate. Pentru aceasta, ca un Dumnezeu bun şi iubitor de oameni, dezleagă, lasă şi ne iartă nouă şi acelora căderile în păcate, cele cu voie şi cele fără de voie, cele cu ştiinţă şi cele cu neştiinţă, cele arătate şi cele ascunse, cele cu lucrul şi cele cu gândul, cele cu cuvântul şi cele din toate umbletele şi mişcările noastre. Şi celor care s‑au mutat de aici mai înainte, dăruieşte‑le izbăvire şi iertare; iar pe noi, care suntem aici, ne binecuvintează, dăruindu‑ne sfârşit bun şi paşnic şi nouă şi întregului Tău popor şi, revărsând asupra noastră îndurările milei şi ale iubirii de oameni la venirea Ta cea înfricoşătoare şi de temut, fă‑ne vrednici de împărăţia Ta.

 

În continuare

Rugăciunea a şaptea

Domnului să ne rugăm.

(letrină două rânduri) Dumnezeule cel mare şi preaînalt, Care singur ai nemurire şi locuieşti în lumina cea neapropiată; Cel ce ai făcut toată făptura cu înţelepciune; Cel ce ai despărţit lumina de întuneric şi ai pus soarele spre stăpânirea zilei, iar luna şi stelele, spre stăpânirea nopţii; Cel ce ne‑ai învrednicit pe noi, păcătoşii, ca şi în ziua de astăzi să întâmpinăm faţa Ta întru mărturisire şi să‑Ţi aducem slujbă de seară, însuţi, Iubitorule de oameni, Doamne, îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia înaintea Ta şi o primeşte ca pe o mireasmă cu bun miros. Şi ne dă nouă această seară de acum şi noaptea ce vine, cu pace. Înarmează‑ne cu armele luminii. Izbăveşte‑ne pe noi de frica de noapte şi de tot lucrul ce se petrece în întuneric; şi ne dăruieşte nouă somnul, ce ni l‑ai dat spre odihnă pentru neputinţa noastră, ferit de toată nălucirea diavolească. Aşa, Stăpâne al tuturor, Dătătorule de bunătăţi, dă‑ne ca şi în aşternuturile noastre, umilindu‑ne, să pomenim şi noaptea preasfânt numele Tău; şi cu gândirea la poruncile Tale fiind luminaţi, să ne sculăm cu bucurie sufletească spre a lăuda bunătatea Ta, aducând milostivirii Tale cereri şi rugăciuni pentru păcatele noastre şi ale întregului Tău popor drept‑credincios, pe care, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, cu milă îl cercetează.

După aceea diaconul zice: Apără, mântuieşte, miluieşte, ridică‑ne şi ne păzeşte pe noi…, Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata…, Preotul zice ecfonisul: Că Tu eşti odihna sufletelor şi a trupurilor noastre, şi Ţie slavă înălţăm… Apoi diaconul zice ectenia: Să plinim rugăciunile noastre Domnului…, Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte…, Seara toată desăvârşită, sfântă, cu pace…, Înger de pace, credincios, îndreptător…, Milă şi iertare de păcatele şi de greşealele…, Cele bune şi de folos sufletelor noastre…, Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace…., Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără de durere…, Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata… Iar preotul, ecfonisul: Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie slavă înălţăm…

Preotul: Pace tuturor. Strana: Şi duhului tău. Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi. Strana: Ţie Doamne, iar preotul citeşte în taină

 

Rugăciunea a opta

(a plecării capetelor)

(letrină două rânduri) Doamne, Dumnezeul nostru, Care ai plecat cerurile şi Te‑ai pogorât pentru mântuirea neamului omenesc, caută spre robii Tăi şi spre moştenirea Ta; că Ţie, Judecătorului celui înfricoşător şi iubitor de oameni, şi‑au plecat robii Tăi capetele şi şi‑au smerit grumajii lor, aşteptând nu ajutorul cel de la oameni, ci nădăjduind mila Ta şi cerând mântuirea Ta; pe care păzeşte‑i în toată vremea, în seara aceasta şi în noaptea ce vine, de tot vrăjmaşul şi de toată lucrarea potrivnică a diavolului, de cugete deşarte şi de gânduri rele.

 

Iar cu voce tare zice ecfonisul:

Fie stăpânirea împărăţiei Tale binecuvântată şi preaslăvită, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

 

Strana: Amin.

Şi îndată se cântă stihirile Stihoavnei, glasul al 3‑lea:

 

Acum limbile s‑au făcut tuturor spre semn, în chip vădit; că evreii, dintre care este după trup Hristos, fiind răniţi de necredinţă, au căzut din harul lui Dumnezeu; iar noi, cei dintre neamuri, ne‑am învrednicit de lumina cea dumnezeiască, întărindu‑ne prin cuvintele ucenicilor, care au vestit slava lui Dumnezeu, Binefăcătorul tuturor; cu aceia împreună plecând inimile şi genunchii, cu credinţă să ne închinăm Mântuitorului sufletelor noastre, întărindu‑ne prin Sfântul Duh.

 

Stih: Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.

 

Acum Duhul cel Mângâietor S‑a vărsat peste tot trupul; căci începând cu ceata Apostolilor, de la dânşii, prin împărtăşire, a revărsat harul asupra celor credincioşi; şi încredinţează venirea Sa cea puternică, împărţind ucenicilor limbile cele în chip de foc, spre lauda şi slava lui Dumnezeu. Pentru aceasta, luminându‑ne inimile cu priceperea şi întărindu‑ne în credinţă prin Sfântul Duh, ne rugăm să se mântuiască sufletele noastre.

 

Stih: Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu‑L lua de la mine.

 

Acum Apostolii lui Hristos se îmbracă cu putere de sus, căci îi înnoieşte pe ei Mângâietorul, Cel înnoit într‑înşii prin înnoirea tainică a cunoştinţei, pe care propovăduind‑o cu străine glasuri şi cu înalte cuvinte, ne învaţă să cinstim Fiinţa cea veşnică şi una în trei Ipostasuri a lui Dumnezeu, Binefăcătorul tuturor. Pentru aceasta, luminându‑ne cu învăţăturile acelora, să ne închinăm Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, rugându‑ne să se mântuiască sufletele noastre.

 

Slavă… Şi acum…, şi se cântă stihira aceasta, făcută de Leon împăratul, glasul al 8‑lea:

 

Veniţi, popoarelor, să ne închinăm Dumnezeirii celei în trei Ipostasuri: Fiului în Tatăl, împreună cu Sfântul Duh. Căci Tatăl a născut mai înainte de veci pe Fiul, Cel împreună‑veşnic şi împreună pe scaun şezător; şi Duhul Sfânt era în Tatăl împreună cu Fiul preaslăvit. O Putere, o Fiinţă, o Dumnezeire, Căreia toţi închinându‑ne, zicem: Sfinte Dumnezeule, Cel ce toate le‑ai făcut prin Fiul, cu împreună‑lucrarea Sfântului Duh; Sfinte tare, prin Care pe Tatăl am cunoscut şi prin Care Duhul Sfânt a venit în lume; Sfinte fără de moarte, Duhule Mângâietor, Care din Tatăl purcezi şi în Fiul Te odihneşti; Treime Sfântă, slavă Ţie.

 

După aceea: Acum liberează pe robul Tău…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia… şi troparul praznicului, glasul al 8‑lea:

Bine eşti cuvântat, Hristoase Dumnezeul nostru; Cel ce preaînţelepţi pe pescari ai arătat, trimiţându‑le lor Duhul Sfânt. Şi printr‑înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, slavă Ţie.

 

Apoi apolisul acesta:

Cel ce din sânurile Tatălui S‑a deşertat pe Sine şi din cer pe pământ S‑a pogorât şi a luat toată firea noastră cea omenească şi a îndumnezeit‑o; iar după aceea iarăşi S‑a suit la ceruri şi a şezut de‑a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui, şi a trimis peste Sfinţii Săi ucenici şi Apostoli pe Duhul cel dumnezeiesc şi Sfânt, Cel de o fiinţă şi de o putere, întocmai slăvit şi împreună‑veşnic; şi printr‑Însul i‑a luminat pe ei şi prin ei pe toată lumea; Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei şi nevinovatei Sfintei Sale Maici, ale sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor, de Dumnezeu propovăduitorilor şi purtătorilor de Duh Apostoli, şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi ca un bun şi de oameni iubitor. Amin.

Cuvinte cheie: , , , ,

  • Pateric

    pateric.ro
    Siteul Pateric.ro a fost lansat în martie 2008, și cuprinde peste 800 de învățături.
    Vizitează siteul
  • Molitfelnic

    molitfelnic.ro
    Molitfelnicul e o carte ortodoxă de rugăciuni. Molitfelnic.ro reprezintă o colecție online a acestora. Siteul a fost lansat în 2011.
    Vizitează siteul
  • Psalm

    psalm.ro
    Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e mostenit din cultul iudaic.
    Vizitează siteul
  • Ceaslov

    ceaslov.ro
    Ceaslovul este cartea de bază a citețului și a cantorului (spre deosebire de Euchologion, care conține textele folosite de preot și diacon).
    Vizitează siteul
  • Acatist

    acatist.ro
    Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz.
    Vizitează siteul
  • Apocrife

    apocrife.ro
    Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură.
    Vizitează siteul
  • Evanghelie

    evanghelie.ro
    Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creștini vestea bună are ca scop prezentarea intervenției lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos.
    Vizitează siteul
  • Liturghie

    liturghie.ro
    Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe.
    Vizitează siteul
  • Filocalie

    filocalie.ro
    Filocalia este o culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși.
    Vizitează siteul