Cartea:   » »

Cărți

Slujba marturisirii

Slujba mărturisirii

 

Duhovnice, venind la tine cei ce vor să se mărturisească, să stai tu îmbrăcat în toate veşmintele preoţeşti înaintea icoanei Stăpânului Hristos şi, chiar dacă ar fi mărturisirea în grabă, fără epitrahil şi felon să nu îndrăzneşti a mărturisi.

Apoi fă început, zicând aşa:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Slavă Ţie, Dumnezeul nostru…, împărate ceresc…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia…, Doamne miluieşte… (de 12 ori), Slavă… Şi acum…, Veniţi să ne închinăm… şi Psalmul 50: Miluieşte‑mă Dumnezeule… (caută‑l la pagina 152). Apoi troparele acestea, glasul al 6‑lea: Miluieşte‑ne pe noi, Doamne, miluieşte‑ne pe noi… Slavă…, Doamne, miluieşte‑ne pe noi…, Şi acum…, Uşa milostivirii… (Acestea caută‑le înapoi la paginile 7‑8).

Apoi citeşte aceste

Rugăciuni de iertare

Domnului să ne rugăm

(letrină două rânduri) Dumnezeule, Mântuitorul nostru, Care prin proorocul Tău Natan ai dăruit lui David, cel ce s‑a pocăit, iertare pentru păcatele lui şi ai primit rugăciunea lui Manase pentru pocăinţa lui, însuţi şi pe robul Tău acesta (N), care se căieşte de păcatele ce a făcut, primeşte‑l cu ştiuta Ta iubire de oameni, trecându‑i cu vederea toate cele făcute de dânsul, Cel ce ierţi nedreptăţile şi treci peste fărădelegi. Că Tu ai zis, Doamne: cu vrere nu voiesc moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu; şi de şaptezeci de ori câte şapte să iertăm păcatele. Pentru că, după cum slava Ta este neasemănată, aşa şi mila Ta este nemăsurată; că de vei căuta la fărădelegi, cine va putea suferi? Că Tu eşti Dumnezeul celor ce se pocăiesc şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor Amin.

 

Altă rugăciune

(letrină două rânduri) Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu celui viu, Păstorule şi Mielule, Cel ce ridici păcatele lumii, Care ai iertat datoria celor doi datornici şi păcătoasei i‑ai dăruit iertarea păcatelor ei, Însuţi Stăpâne, slăbeşte, lasă, iartă păcatele, fărădelegile, greşealele cele de voie şi cele fără de voie, cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă, cele prin călcare de poruncă şi prin neascultare, care s‑au făcut de robul Tău acesta (N). Şi în orice chip, ca un om, purtând trup şi vieţuind în lume, a fost înşelat de diavolul: sau în cuvânt, sau în faptă, sau cu ştiinţă, sau cu neştiinţă; sau cuvântul preotului a călcat, sau sub blestemul preoţesc este, sau sub blestemul său a căzut, sau jurământului s‑a supus, Însuţi ca un bun Stăpân care nu ţii minte răul, binevoieşte să se dezlege robul Tău acesta (N) prin cuvânt, iertându‑i lui şi blestemul şi jurământul după mare mila Ta. Aşa, Stăpâne iubitorule de oameni, Doamne, auzi‑mă pe mine, care mă rog bunătăţii Tale pentru robul Tău acesta (N), şi treci cu vederea ca un milostiv toate păcatele lui. Izbăveşte‑l pe el de chinurile cele veşnice. Că Tu ai zis, Stăpâne: oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în cer; şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în cer. Că Tu singur eşti fără de păcat şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Părintelui Tău celui fără de început şi Preasfântului şi bunului şi de‑viaţă‑făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Apoi duhovnicul cheamă numai câte unul din cei cărora le‑a citit molitfele, nu câte doi sau mai mulţi, şi şade pe scaun cu faţa senină, ca şi când ar închipui iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Iar cel ce se spovedeşte să stea cu capul descoperit, cu mâinile strânse la piept, plecându‑şi capul în jos cu umilinţă şi cu frică de Dumnezeu. Şi duhovnicul zice către cel ce se mărturiseşte acestea:

Iată, fiule, Hristos stă nevăzut, primind mărturisirea ta cea cu umilinţă. Deci nu te ruşina, nici te teme ca să ascunzi de mine vreun păcat, ci fără sfială spune toate câte ai făcut, ca să iei iertare de la Domnul nostru Iisus Hristos. Iată şi sfânta Lui icoană înaintea noastră este. Şi eu sunt numai un martor, ca să mărturisesc înaintea Lui toate câte‑mi vei spune mie; iar de vei ascunde de mine ceva, să ştii că toate păcatele îndoite le vei avea; ia seama dar, de vreme ce ai venit la doctor, să nu te întorci nevindecat.

Şi aşa să‑l întrebi pe el cu de‑a dinsul pe rând, una câte una; şi să‑l aştepţi până când va răspunde la fiecare întrebare. Şi de va şti cele 10 porunci, să le zică; iar de nu va şti, arată‑i‑le toate pe rând, desluşindu‑i fiecare poruncă şi îndemnându‑l ca să le înveţe pe dinafară.

 

Cele zece porunci dumnezeieşti

1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.

2. Să nu‑ţi faci ţie chip cioplit, nici altă asemănare a câte sunt în cer sus, sau pe pământ jos, în apă şi sub pământ; să nu te închini lor, nici să slujeşti lor.

3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert.

4. Adu‑ţi aminte de ziua Domnului ca să o sfinţeşti pe ea. În şase zile munceşte şi săvârşeşte toate lucrurile tale, iar în ziua a şaptea te odihneşte, căci este ziua Domnului Dumnezeului tău.

5. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să‑ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ.

6. Să nu ucizi.

7. Să nu fii desfrânat.

8. Să nu furi.

9. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.

10. Să nu pofteşti femeia aproapelui tău, nici casa lui, nici sluga lui, nici toate câte sunt ale lui.

Şi înainte de toate, să‑l întrebi despre credinţă, zicându‑i:

Mai întâi de toate, spune‑mi, fiule, crezi cu adevărat în Sfânta şi de‑viaţă‑făcătoare Treime?

Iar cel ce se mărturiseşte să răspundă aşa:

Cred întru unul Dumnezeu Tatăl, şi întru unul Fiul lui Dumnezeu, Care din Tatăl S‑a născut şi întru unul Duhul Sfânt, Care de la Tatăl purcede, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită.

Întrebare: Dar crezi că soborniceasca şi apostoleasca Biserică este sădită şi crescută în Răsărit şi de la Răsărit s‑a întins peste toată lumea, şi că de atunci până acum stă neschimbată şi neclintită? Sau te îndoieşti de vreo oarecare poruncă sau învăţătură?

Şi de va crede drept şi fără îndoială şi de va şti carte, să zică Simbolul credinţei până la sfârşit.

Iar neştiind carte, să‑l înveţi să zică acestea:

Cred întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică a Răsăritului, care stă din început în toate dogmele ei neclintită şi neschimbată.

Întrebare: Crezi că Sfântul Botez, care se face prin harul Sfântului cel strămoşesc şi a celor în care noi de bunăvoie prin nefăcute de noi, ci dă şi tărie şi putere celui botezat să nu mai păcătuiască după aceea; şi mai ales ai nădejdea vieţii de veci?

Răspuns: Cred şi mărturisesc un Sfânt Botez care se face prin harul Sfântului şi de‑viaţă‑făcătorului Duh spre spălarea păcatului cel strămoşesc şi a celor în care noi de bunăvoie prin nepurtarea de grijă cădem; şi cu bună nădejde aşteptăm învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să vie.

Întrebare: Spune‑mi, nu cumva eşti eretic sau despărţit de Biserica Răsăritului? Sau te‑ai unit cu ereticii, cercetând adunările lor, ascultând învăţătura lor, sau citindu‑le cărţile?

N‑ai mărturisit strâmb? N‑ai călcat vreo făgăduinţă făcută lui Dumnezeu sau Scripturile cele dumnezeieşti le‑ai socotit minciuni? Spune‑mi, nu ţi‑ai stricat fecioria ta împlinindu‑ţi poftele trupeşti? Nu cumva şi acum faci aceasta?

Nu cumva ai păcătuit cu femei? şi ce fel a fost, parte bisericească sau mirenească, cu bărbat sau fără bărbat? Sau ai păcătuit cu femeia ta înainte de a o lua?

N‑ai păcătuit cu careva din rudenii sau cu cumătra ta?

N‑ai făcut sodomie tu cu altul, sau altul cu tine?

N‑ai păcătuit cu alte femei sau cu femeia ta peste fire? sau cu vreun fel de dobitoace?

Nu cumva ai ucis pe vreun om cu voie sau fără de voie?

N‑ai furat ceva şi apoi ai jurat că nu ştii, sau altul a furat şi tu ai ascuns furtişagul?

Nu te‑ai bătut cu cineva? Şi cum, cu voia ta sau fără voia ta?

N‑ai dat pe cineva în mâinile celor mari cu vreun fel de pâră dreaptă sau strâmbă, spre vreun folos al tău sau din pizmă?

N‑ai asuprit pe cineva, vrând să cumperi moşii, dobitoace sau odoare?

N‑ai făcut farmece cuiva? N‑ai turnat ceară sau plumb? N‑ai adus vrăjitori la casa ta ca să‑ţi facă vrăji, sau n‑ai făcut tu vrăji cuiva?

N‑ai făcut sau n‑ai umblat cu vrăji ca să strici casa cuiva?

N‑ai legat gura lupului ca să nu‑ţi mănânce dobitoacele?

N‑ai legat nunta vreunui bărbat sau femeie?

N‑ai purtat baieră ca să nu te cuprindă vreo răutate?

Spune‑mi, n‑ai batjocorit pe părinţii tăi, sau pe preoţi, sau pe călugări, sau pe vreun om?

N‑ai cu cineva vrajbă? Sau dacă ai, împacă‑te cu dânsul, că de vei fi cu cineva învrăjbit sau de‑l vei pizmui, prinoasele tale şi rugăciunea ta şi orice vei face pentru Dumnezeu, neprimite sunt.

Spune‑mi, n‑ai mâncat mortăciune, sau sugrumat, sau sfâşiat de lup, sau bătut şi ucis de păsări, sau nu te‑ai spurcat cu altele ca acestea pe care sfânta pravilă ne opreşte a le mânca?

N‑ai mâncat miercurea şi vinerea carne, ouă sau brânză?

N‑ai dat pe vreun om diavolului?

Ai hulit sau ai ocărât Credinţa sau Legea? Sau ai rostit vreo hulă, sau ai blestemat pe vreun om?

N‑ai grăit minciună sau n‑ai jurat strâmb?

Nu te‑ai mândrit sau trufit cu mărire deşartă; sau eşti beţiv, din care pricină îţi pierzi trupul şi sufletul?

Nu cumva ai ştiut de vreun fel de păgubiri şi furturi şi, auzind citindu‑se carte de blestem pentru acele pagube, n‑ai vrut să le vădeşti, ci ai tăcut, făcându‑te şi tu părtaş blestemului?

N‑ai botezat sau cununat sau măritat cu gândul ca în urmă să păcătuieşti cu vreunele din acele feţe?

N‑ai ţiitoare, dacă ai lăsat‑o, cauţi şi acum prin scrisoare, sau altfel, a înnoi cu dânsa dragostea?

N‑ai făcut strâmbătate vreunei fete fecioare? Sau nu ţi‑ai lăsat femeia şi ai luat alta?

N‑ai băut fără saţiu şi îmbătându‑te ai bătut sau ai făcut vărsare de sânge? Sau n‑ai vărsat din pricina beţiei, după ce te‑ai împărtăşit?

N‑ai dat sfaturi viclene aproapelui tău să fure, sau să ascundă ce a furat, sau pe hoţi să nu‑i vădească? Sau n‑ai îndemnat să ucidă, să facă desfrânare, sau alte răutăţi să facă, spre paguba şi ocara aproapelui său?

N‑ai îndemnat pe oarecare tineri spre sodomie, sau nu te‑ai însoţit la alte răutăţi cu dânşii?

N‑ai luat bani cu împrumut sau ai făcut datorii şi nu le‑ai plătit? Sau n‑ai luat de la alţii dobândă cât nu se cuvenea?

N‑ai pârât pe cineva şi din pâra ta i s‑a întâmplat moarte sau pagubă mai mare decât greşeala lui?

Nu râzi de ologi, de orbi, de ciungi şi de tot omul sărac, pe care Hristos îi numeşte fraţi?

Îţi aduci aminte de părinţii tăi ca să‑i pomeneşti la Sfintele Liturghii, lucrul care este primit de Dumnezeu?

N‑ai hulit preasfânt numele lui Dumnezeu, sau nu te răzvrăteşti împotriva Lui la vreun necaz sau nenorocire? Nu cumva crezi în vise şi din pricina lor ai părăsit ajutorul lui Dumnezeu şi ai alergat la farmece sau la alte lucruri diavoleşti?

Oare, primeşti şi nu izgoneşti îndată din inima ta gândurile cele viclene?, căci duh este diavolul, duh este şi sufletul omului, şi umblă diavolul pururea cercând inimi fără pază. Drept aceea se cuvine nouă pururea să‑l izgonim, stându‑i împotrivă cu gândul cel către Dumnezeu.

Te mărturiseşti de patru, sau de trei ori, sau măcar o dată într‑un an?

Ţi‑ai plinit canonul cel dat de duhovnic? Oare, te mărturiseşti mereu la acelaşi duhovnic? Sau neguţătoreşti mărturisirea umblând din duhovnic în duhovnic?

Nu cumva eşti pizmuitor şi neiubitor de oameni, şi nu cumva te sileşti pururea spre paguba şi răul lor?

N‑ai adus vreodată prinoase la biserică, având pizmă sau vrajbă cu cineva, şi n‑ai spus preotului pricina ca să te îndreptezi?

N‑ai schimbat hotarele vreunei moşii, sau n‑ai îndemnat pe altul să le schimbe?

Iar de va fi slujbaş sau om cu dregătorie înaltă, să‑l întrebi acestea zicând către el aşa:

Socoteşte aceasta, fiule iubit al sfintei noastre Biserici de Răsărit, că nouă tuturor deobşte, mari şi mici, bogaţi şi săraci, ne este de trebuinţă pocăinţa. Şi precum sufletul este mai de preţ decât trupul, aşa şi mântuirea lui este de mai mare folosinţă şi câştig, precum şi Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, grăieşte, zicând: «ce va folosi omului de ar dobândi lumea toată şi îşi va pierde sufletul său?». Se bucură dar în acest ceas sufletul meu, înţelegând că eu nu grăiesc astăzi către un om simplu, care nu ştie Sfintele Scripturi, ci grăiesc către tine, care din fragedă vârstă ai crescut în acestea şi cu ele te‑ai hrănit; din care şi duhovniceşte ca dintr‑un izvor al vieţii adăpându‑te, cu daruri de mare cinste te‑ai împodobit. Cu această învăţătură văzându‑te eu îndestulat, nădăjduiesc că fără sfială, neîmpiedicându‑te de nici un fel de pricină, ca şi către doctorul tău, în acest ceas curăţitor, toate rănile tale pe care, ca un vieţuitor în lume, le‑ai dobândit din diferite întâmplări, fără făţărnicie le vei arăta ca să iei adevărată tămăduire de la însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, Doctorul şi Mântuitorul sufletelor şi al trupurilor noastre.

Şi apoi să‑l întrebi de toate pe rând, cum crezi, însă ţine seama, duhovnice, de este slujbaş, dregător mare sau mic. Şi aşa pe rând după celelalte ce s‑au zis, să‑l întrebi şi acestea:

Spune‑mi, judeci drept, fără părtinire; nu cumva iei mită la judecată? Judeci curând sau laşi pe cel sărac de pieire din cauza lenevirii şi pornirii tale?

N‑ai asuprit pe săraci cu vreun fel de năpăstuire şi le‑ai luat tot ce au avut, casă, grădină, moşie sau alte odoare?

Porţi grijă şi conduci cu bun cuget slujba sau dregătoria ce ţi s‑a încredinţat, nefăcând necazuri şi nedreptăţi unora sau altora?

Chiverniseşti bine, precum place lui Dumnezeu, casa şi slugile tale?

Nu ţi‑ai lăsat sau şi acum nu ţii la cinstea şi dragostea soţiei tale şi te porneşti cu poftă spre slujnicele ce ai în casă?

Înveţi pe fiii sau pe fiicele tale, precum şi pe slugile şi slujnicele tale, să urmeze poruncile bisericeşti? Căci multe din slugi neînvăţând poruncile lui Dumnezeu pier, şi tu ai a da seama.

Nu sileşti pe cei de sub porunca ta să plătească, sau să lucreze în sărbători, sau să argăţească mai mult decât este cu dreptul?

Ai plătit argaţilor, slugilor şi muncitorilor celor cu ziua simbria lor?

N‑ai luat ceva cu de‑a sila şi din lăcomie nu te‑ai îndurat să întorci?

Ai ştiut de vreo nedreptate ce avea să vină asupra oamenilor şi nu te‑ai silit cu cuvântul după putinţă a ajuta pe cei primejduiţi şi a opri nenorocirea?

Miluieşti, după puterea ta, pe cei lipsiţi?

Mângâi pe cei întristaţi, sau treci cu vederea pe cei mâhniţi?

Cercetezi bolnavii şi pe cei cu multe necazuri?

Cercetezi temniţele şi pe cei ce sunt închişi, şi mai ales pe văduvele sărace şi neputincioase şi pe copiii săraci?

Nu treci cu vederea pe cei ce te roagă spre ajutorul lor?

N‑a rămas săracul necăjit şi nedreptăţit din lenevirea sau din pornirea ta, fiindcă nu te‑ai silit să‑i faci judecată?

N‑ai tulburat bisericile cu vreun fel de asuprire?

N‑ai hotărât vreo moşie cu strâmbătate pentru mită sau pentru vreo pizmă?

N‑ai uneltit împotriva vreunei rude, sau a altcuiva, ca să‑l cobori din cinste şi să‑l pierzi dinaintea oamenilor?

Nu primeşti sfaturile ereticilor sau pârile lor împotriva creştinilor ortodocşi, şi nu le dai lor dreptate în paguba acestora?

N‑ai stat împotriva Bisericii? Sau nu cumva n‑ai ascultat pe arhiereul tău întru cele ce te‑a învăţat spre folos?

Nu te‑ai certat cu arhiereul sau cu preotul tău şi n‑ai luat iertare de la dânşii?

Şi mai ales n‑ai făcut sau nu faci ceva împotriva Bisericii şi a canoanelor sfinţilor părinţi?

Iar de este femeie să o întrebi pe rând aşa:

Spune‑mi, fiică, n‑ai luat buruieni sau doctorii ca să nu faci copii? Sau nu ţi‑ai otrăvit pântecele ca să lepezi copiii, sau grea fiind, n‑ai umblat fără rânduială, ridicând ceva sau alergând peste putinţă, sau altceva ţi s‑a întâmplat şi ai născut pruncul fără de vreme, mort?

N‑ai pus baieră sau cercel la copii sau la dobitoc ca să trăiască? N‑ai vrăjit ca să ştii cât vei trăi? Sau câţi copii vei naşte, sau să ştii ceva din cele neştiute?

Nu cumva ai păcătuit de fată mare sau când ai fost logodită? Sau să fi făcut păcate cu altă fată sau femeie?

N‑ai păcătuit cu altul având bărbat şi nu l‑ai înşelat cu alte feluri de meşteşuguri, cu minciuni sau cu alte viclenii?

N‑ai furat ceva de la dânsul spre paguba lui? N‑ai păcătuit cu bărbatul tău împotriva firii?

N‑ai îndemnat femeia cuiva spre desfrânare?

N‑ai ascultat pe la ferestre?

N‑ai purtat minciuni cu care să fi învrăjbit pe vreunii din oameni?

Nu te împodobeşti sau sulimeneşti, sau nu te ungi cu alte feluri de mirosuri, punându‑ţi în gând să amăgeşti pe tineri spre râvna păcatului?

Nu cumva intri sulimenită în sfânta biserică, tulburând pe creştini, şi nu cumva vorbeşti în biserică, spre paguba ta sufletească şi spre ocara ta trupească?

Nu joci şi râzi în chip nestăpânit şi fără socoteală şi nu cumva umbli din casă în casă fără treabă şi gura o porneşti nestăpânită spre multe feluri de vorbe netrebnice?

Porţi cinstea bărbatului tău precum se cuvine, sau îl ocărăşti, sau îl nedreptăţeşti, sau pentru multă mândria ta îl faci să cheltuiască pe îmbrăcăminte sau pe alte lucruri mai mult decât are el, din care vi se poate trage vouă sărăcie?

Nu cumva îl porneşti cu mânie asupra aproapelui?

Nu te juri pe tine sau pe dânsul ca să vă răzbunaţi asupra cuiva pentru vreo greşeală?

N‑a făgăduit bărbatul tău să dea ceva bisericii, sau milostenie la săraci, sau alte fapte bune a vrut să facă şi tu l‑ai oprit? Sau din lene nu porţi grijă de casa ta precum trebuie?

Şi aşa, cu toată socoteala şi purtarea de grijă, să iei seama celor ce se mărturisesc la tine, ţinând seamă de este slujbaş sau dregător sau om simplu; de este sănătos sau bolnav; cărturar sau necărturar; şi învăţându‑l să‑i zici aşa:

Iată, de acum de toate acestea dator eşti să te păzeşti, de vreme ce te‑ai botezat cu al doilea botez, după rânduiala Tainelor creştineşti. Pune, dar, de acum început bun, nădăjduind spre Dumnezeu, Cel ce poate să‑ţi ajute; şi mai vârtos te păzeşte ca să nu te mai întorci la greşealele acelea ce ai făcut, ca să nu fii de râs şi batjocură diavolilor şi lumii. Căci păcatele nici un folos nu aduc creştinilor, ci neputinţă, boală, sărăcie şi multe feluri de necazuri în această lume; iar pentru cealaltă arvunesc osândă veşnică şi chinul iadului. Drept aceea datori suntem toţi, mici şi mari, săraci şi bogaţi, ca fiecare din noi cu frica lui Dumnezeu şi cu cucernicie să vieţuim, ca pururea să fim întăriţi cu harul lui Dumnezeu.

Acestea toate zicându‑le către dânsul şi ispitindu‑l cu de‑amănuntul, şi el iarăşi cu de‑amănuntul pe rând mărturisindu‑le şi descoperindu‑le, să‑i zici lui: Pleacă‑ţi capul. Şi, plecându‑şi el capul şi îngenunchind, citeşte‑i această

 

Rugăciune

Domnului să ne rugăm

(letrină două rânduri) Stăpâne Doamne, Dumnezeule, Cel ce eşti mântuirea robilor Tăi, Milostive, Îndurate şi îndelung‑Răbdătorule, Căruia Îţi pare rău de răutăţile noastre şi nu voieşti moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu, Însuţi şi acum milostiveşte‑Te asupra robului Tău (N) şi‑i dă lui chip de pocăinţă, iertare păcatelor şi dezlegare, iertându‑i lui toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie. Împacă şi‑l uneşte pe dânsul cu sfânta Ta Biserică în Iisus Hristos, Domnul nostru, cu Care împreună Ţi se cuvine stăpânire şi mare cuviinţă în veci. Amin.

Şi sfârşind rugăciunea, zi ectenia:

Miluieşte‑ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu‑ne Ţie, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Încă ne rugăm pentru lăsarea şi iertarea păcatelor robului lui Dumnezeu (N), şi pentru ca să i se ierte lui toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie.

Ca Domnul Dumnezeu să‑i dăruiască lui iertare păcatelor şi vreme de pocăinţă.

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi fă sfârşitul: Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ţie. După aceea punând mâna pe capul lui, zi această

 

Rugăciune

(letrină două rânduri) Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul şi cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine fiule (N), şi să‑ţi lase ţie toate păcatele. Şi eu, nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce‑mi este dată, te iert şi te dezleg de toate păcatele tale, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Şi zicând sfârşitul dezlegării acesteia, însemnează chipul crucii cu mâna pe capul celui ce s‑a mărturisit. Apoi zi: Cuvine‑se cu adevărat să te fericim…Şi aşa, slobozindu‑l cu pace, să‑i dai canonul după potriva păcatelor lui; şi de va fi făcut păcate mai multe şi mai mari, să‑i dai canon mai mare, adică să fie oprit de la Sfânta Împărtăşanie ani mai mulţi; iar cele mai uşoare păcate să‑i ierţi lui, pentru canonul cel mai mare ce i‑ai dat. Însă pentru păcatele mari să zici către dânsul aşa:

Fiule, atâţia ani poruncesc dumnezeieştii părinţi să nu te împărtăşeşti cu Sfintele Taine, ci numai să bei aghiazmă mare. Şi de vei ţine să nu te împărtăşeşti, ţi se vor dezlega păcatele tale; iar de vei îndrăzni, peste porunca sfinţilor părinţi, ca să te împărtăşeşti, atunci te vei socoti al doilea Iuda. Iar de vei fi bolnav şi tare slab, temându‑te de moarte, atunci să te împărtăşeşti; şi de te vei însănătoşi, iarăşi vei rămâne în anii ce ţi s‑au poruncit, până când vei plini canonul. Iar dacă te vei împărtăşi de frica morţii, plinind canonul cel dintâi, ţi se va socoti alt canon pentru împărtăşire şi‑l vei plini şi pe acela.

Să socoteşti şi aceasta, duhovnice:

Că de va fi părăsit omul păcatul, dintru aceeaşi vreme să ia şi canonul. De pildă: un om a făcut păcate de moarte, ucidere sau desfrânare, pentru care zece ani să se lipsească de Sfânta Împărtăşanie; pe acesta să‑l întrebi, şi de va fi părăsit de doi ani acel păcat, să‑i dai opt ani, scăzându‑i pe cei doi iar; de va fi părăsit de cinci ani, tu să‑l canoniseşti numai cu cei cinci. Şi altele aşa să faci scădere. Că după cum grăieşte marele Vasile: câtă vreme va face omul păcatul şi nu se va împărtăşi, cu nimic nu i se scade canonul opririi de la Sfintele Taine dacă nu părăseşte păcatul; şi de se va întâmpla ca iarăşi să cadă în păcat, iarăşi din început se cuvine să i se dea canonul. Iar de se va întâmpla să cadă într‑alt păcat, mai înainte de terminarea canonului ce i s‑a dat, se cuvine a socoti anii care sunt mai mulţi ai canonului celui neîmplinit, sau ai canonului păcatului celui făcut de curând şi al cărui păcat va fi canonul mai mult, acela să i‑l dai acum pentru amândouă păcatele; şi după facerea păcatului celui de pe urmă, de se va fi oprit de la sine, sau de la alt duhovnic de Sfânta Împărtăşanie; acei ani şi vreme să i se socotească în numărul canonului ce‑i vei da.

Socoteşte şi aceasta:

Că de se va afla acel om cu bună cucernicie şi va veni să facă în toate zilele metanii după putinţă, să‑i ierţi un an din numărul anilor ce l‑ai oprit să nu se împărtăşească; şi de va vrea să facă milostenie după putere, să‑i ierţi şi alt an. De va posti miercurea şi vinerea, după porunca Sfinţilor Apostoli, să‑i ierţi şi alt an. De va vrea să postească şi lunea – să nu mănânce carne – să‑i laşi şi alt an. De va fi de vârstă mai jos de 30 de ani, să‑i laşi şi alt an. De va fi mai jos de 20 de ani, să‑l canoniseşti mai puţin.

Iar de va vrea să se pocăiască de păcate şi va vrea să se facă călugăr, atunci să‑i ierţi a treia parte din canon. De va vrea să meargă în mănăstire de obşte, să‑i laşi jumătate din canon. Iar de va cădea după ce a luat chipul călugăriei, atunci să le facă toate deplin.

Cuvinte cheie: , , , ,

  • Pateric

    pateric.ro
    Siteul Pateric.ro a fost lansat în martie 2008, și cuprinde peste 800 de învățături.
    Vizitează siteul
  • Molitfelnic

    molitfelnic.ro
    Molitfelnicul e o carte ortodoxă de rugăciuni. Molitfelnic.ro reprezintă o colecție online a acestora. Siteul a fost lansat în 2011.
    Vizitează siteul
  • Psalm

    psalm.ro
    Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e mostenit din cultul iudaic.
    Vizitează siteul
  • Ceaslov

    ceaslov.ro
    Ceaslovul este cartea de bază a citețului și a cantorului (spre deosebire de Euchologion, care conține textele folosite de preot și diacon).
    Vizitează siteul
  • Acatist

    acatist.ro
    Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz.
    Vizitează siteul
  • Apocrife

    apocrife.ro
    Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură.
    Vizitează siteul
  • Evanghelie

    evanghelie.ro
    Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creștini vestea bună are ca scop prezentarea intervenției lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos.
    Vizitează siteul
  • Liturghie

    liturghie.ro
    Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe.
    Vizitează siteul
  • Filocalie

    filocalie.ro
    Filocalia este o culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși.
    Vizitează siteul