Cartea:   » »

Cărți

Slujba la iesirea cu greu a sufletului

Slujba la ieşirea cu greu a sufletului

Trebuie să ştie preotul că mare datorie are să se îngrijească de bolnavi; pentru aceea, îndată ce va auzi că cineva dintre credincioşii încredinţaţi lui este bolnav, să nu aştepte a fi chemat, ci singur, nechemat, să se ducă, chiar de mai multe ori de va fi trebuinţă. Să spună încă şi credincioşilor săi, ca să‑i dea de ştire când ar fi cineva bolnav, şi mai ales de boală grea.

Preotul, binecuvântând face început: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia…, Doamne miluieşte (de 12 ori). Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori) şi urmează

 

PSALMUL 69

(letrină două rânduri) Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, să‑mi ajuţi mie grăbeşte‑Te! Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce‑mi voiesc mie rele. Întoarcă‑se îndată ruşinaţi cei ce‑mi grăiesc mie: «bine, bine». Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: «Slăvit să fie Domnul!». Iar eu sărac sunt şi sărman, Dumnezeule, ajută‑mă! Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu; Doamne, nu zăbovi!

Psalmul 142: Doamne, auzi rugăciunea mea… şi Psalmul 50: Miluieşte‑mă, Dumnezeule… (paginile 151‑152). Apoi

C A N O N U L

Alcătuire a lui Andrei al Cretei, Ierosolemitul

Cântarea 1, glasul al 6‑lea:

Irmos: Ca pe uscat umblând Israel…

(letrină două rânduri) Veniţi să vă adunaţi toţi, care cu dreaptă credinţă în viaţă aţi trăit, şi plângeţi sufletul care s‑a înstrăinat de la slava lui Dumnezeu, şi cu toată stăruinţa a slujit demonilor celor răi.

Acum toată vremea vieţii mele ca fumul a trecut şi iată stau înainte‑mi îngeri trimişi de la Dumnezeu, cerând fără milă ticălosul meu suflet.

Slavă…

Iată s‑au înfăţişat mulţime de duhuri viclene, ţinând zapisul păcatelor mele, şi strigă foarte, cerând fără ruşine umilitul meu suflet.

Şi acum…, a Născătoarei:

De acum către cine voi striga? Cine‑mi va primi plângerea cea cu durere şi suspinarea inimii, dacă nu tu, Preacurată Fecioară, nădejdea credincioşilor şi a tuturor păcătoşilor?

Cântarea a 3‑a:

Irmos: Nu este Sfânt precum Tu, Doamne, Dumnezeul meu…

(letrină două rânduri) Bunii mei prieteni şi cunoscuţilor, pentru ce nu plângeţi pe prietenul şi fratele cel oarecând iubit, iar acum înstrăinat de Dumnezeu şi de voi toţi?

Iubiţii mei fraţi, văzând păcatele mele vădite prin cumpăna cea dreaptă, rugaţi pe Hristos, Dumnezeul tuturor, să fie mie îndurător.

Slavă…

Aducându‑vă aminte, iubiţilor, de prietenia mea către voi, rugaţi pe Hristos să caute spre mine cel ce sunt lipsit în chip ruşinos de viaţă şi sunt chinuit.

Şi acum…, a Născătoarei:

Pleacă urechea ta spre mine, Maica Dumnezeului meu, din înălţimea slavei tale celei mari, ceea ce eşti bună, şi ascultă‑mi suspinele cele din urmă şi‑mi întinde mâna.

Cântarea a 4‑a:

Irmos: Hristos este puterea mea…

(letrină două rânduri) Vai mie, desfrânatul! Amar mie, ticălosul! Căci mâinile‑mi tind către prietenii mei şi lacrimi vărs din ochi, dar nu este nimeni să mă miluiască.

Lupta cea cu totul pierzătoare de suflet mi‑a sosit şi, ridicând ochii către îngerii lui Dumnezeu cei luminaţi, strig: lăsaţi‑mă puţin să vieţuiesc; dar nimeni nu mă aude.

Slavă…

Plângeţi‑mă pe mine, tânguiţi‑mă, cete îngereşti şi voi toţi iubitorii de Hristos pământeni, că fără îndurare sufletul meu este despărţit de trup.

Şi acum…, a Născătoarei:

Stăpână, stăpână, miluieşte acum sufletul meu cel strâmtorat, care caută numai către acoperământul tău, şi nu mă lăsa, ceea ce eşti bună, să fiu dat demonilor.

Cântarea a 5‑a:

Irmos: Cu dumnezeiască strălucirea Ta…

(letrină două rânduri) Fă să lumineze peste mine lumina cea duhovnicească, pentru ca să Te văd măcar cât de puţin, Hristoase; căci de acum nu Te voi mai vedea, că ceată mare de diavoli, fără de veste, a venit asupra mea, şi mulţimea faptelor mele cele ruşinoase mă acoperă.

Izbăviţi‑mă voi toţi, iubiţilor, care neînduraţi vă arătaţi spre mine cel ticălos şi cu totul nenorocit. Că dacă toţi aţi fi grăit măcar un cuvânt către Stăpânul meu, m‑aţi fi izbăvit de întuneric.

Slavă…

Mântuieşte‑mă, mare Arhanghele al lui Dumnezeu, Mihaile, căpetenia îngerilor, că, de acum nu voi mai chema în ajutor numele tău cel sfânt, că buzele mi‑au tăcut şi limba mi s‑a legat.

Şi acum…, a Născătoarei:

Mântuieşte‑mă şi tu, Stăpână preacurată, Maica Hristosului şi Dumnezeului meu, că de acum eu ticălosul nu voi mai vedea chipul tău, din pricina greşealelor mele; căci s‑a stins lumina mea şi noaptea mă acoperă.

Cântarea a 6‑a:

Irmos: Marea vieţii văzând‑o înălţându‑se…

(letrină două rânduri) Plecaţi urechea voastră către mine, fraţilor, şi cu luare‑aminte ascultaţi sunetul slab al graiurilor mele celor umilite şi nu cumva să nu le daţi ascultare, căci toţi veţi lua plată de la Domnul.

Iată, acum se desparte cu durere sufletul de ticălosul meu trup. Deci să nu‑l îngropaţi în pământ, căci nu este vrednic de aceasta; ci, târându‑l afară, să‑l aruncaţi la câini.

Slavă…

Căci ce folos am eu, dacă sufletul meu este tras la înfricoşătoarele chinuri, iar trupul este cântat de voi! Lăsaţi‑l neîngropat, ca să mănânce câinii inima mea.

Şi acum…, a Născătoarei:

Trecând, poate, cei străini şi văzându‑mi oasele târâte de câini, milostivindu‑se, vor striga din suflet: ajută, stăpână, sufletului acestui trup nenorocit.

Cântarea a 7‑a:

Irmos: Dătător de rouă cuptorul…

(letrină două rânduri) Iată, trăgând, au smuls cu durere din trup, fără de veste, ticălosul meu suflet şi‑l duc la Judecătorul de Care trebuie să te temi şi să te înfricoşezi. Deci, aducându‑vă aminte, iubiţilor, de petrecerea mea împreună cu voi, faceţi pomenire pentru mine.

Miluiţi‑mă pe mine, îngeri preasfinţi ai lui Dumnezeu atotţiitorul, şi mă izbăviţi din toate vămile celor vicleni, căci n‑am fapte bune să îndreptez cumpăna faptelor celor rele.

Slavă…

Când vă veţi sui, sfinţii mei îngeri, să staţi înaintea scaunului lui Hristos, plecând genunchii, cu plângere să strigaţi Lui: miluieşte, Făcătorule al tuturor, făptura mâinilor Tale, Bunule, şi nu o lepăda de la Tine.

Şi acum…, a Născătoarei:

Închinându‑vă Stăpânei şi preacuratei Maicii Dumnezeului nostru, rugaţi‑o să plece genunchii împreună cu voi, şi‑L va întoarce spre milă; căci fiind Maică şi hrănitoare, va fi ascultată.

Cântarea a 8‑a:

Irmos: În văpaie, cuvioşilor rouă ai izvorât…

(letrină două rânduri) Acum suspinaţi, pentru mine ticălosul, toate marginile pământului şi împreună lăcrimaţi, căci a venit de sus hotărâre cumplită: să mi se lege mâinile şi picioarele şi să fiu lepădat afară.

Rătăcind în toate, suspinând strig cu amar către tine, păzitorul ticăloasei mele vieţi: vezi răutatea veşnicelor mele legături şi nu înceta a te ruga pentru mine.

 

Slavă…

Pentru că am fost dat demonilor şi sunt coborât cu sila în adâncul iadului, ştiu că acum toţi mă vor uita; tu însă, îngerul Domnului, pomeneşte‑mă.

Şi acum…, a Născătoarei:

Maica Hristosului meu, cum m‑ai uitat? Cum n‑ai plecat spre îndurare pe Cel ce a izvorât sânge din coastă, ca să mântuiască pe cei pe care i‑a zidit? O, amar mie! Cum s‑a încuiat milostivirea Hristosului meu!

Cântarea a 9‑a:

Irmos: Pe Dumnezeu a‑L vedea nu este cu putinţă oamenilor…

(letrină două rânduri) De acum nu‑mi voi mai aduce aminte de Dumnezeu, pentru că în iad nu este nici o aducere‑aminte de Domnul; ci voi zăcea acoperit în chip cumplit de întuneric, aşteptând învierea, când voi fi aruncat în foc de Judecătorul tuturor pământenilor.

Dumnezeu de acum nu‑Şi va mai aduce aminte de mine, nici mulţimea îngerilor, nici adunarea arhanghelilor, nici cetele proorocilor şi ale apostolilor, nici mulţimile mucenicilor şi ale tuturor drepţilor, ci singur voi suferi relele pe care le‑am adunat.

Slavă…

Plângeţi‑mă de acum şi mă tânguiţi: adâncul iadului şi amar, viermele şi tartarul şi toate chinurile; suspinaţi pentru mine, pentru că numai eu singur am fost adus şi am fost dat vouă, ca să fiu chinuit amarnic.

Şi acum… a Născătoarei:

Maică a lui Dumnezeu, caută întru adânc şi vezi un suflet dat chinurilor spre pedeapsă; şi plecându‑ţi genunchii, lăcrimează, ca Cel ce Şi‑a dat sângele pentru mine să Se plece la rugăciunile tale şi să mă cheme pe mine.

Apoi: Cuvine‑se cu adevărat…

 

Cuvinte cheie: , , , ,

  • Pateric

    pateric.ro
    Siteul Pateric.ro a fost lansat în martie 2008, și cuprinde peste 800 de învățături.
    Vizitează siteul
  • Molitfelnic

    molitfelnic.ro
    Molitfelnicul e o carte ortodoxă de rugăciuni. Molitfelnic.ro reprezintă o colecție online a acestora. Siteul a fost lansat în 2011.
    Vizitează siteul
  • Psalm

    psalm.ro
    Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e mostenit din cultul iudaic.
    Vizitează siteul
  • Ceaslov

    ceaslov.ro
    Ceaslovul este cartea de bază a citețului și a cantorului (spre deosebire de Euchologion, care conține textele folosite de preot și diacon).
    Vizitează siteul
  • Acatist

    acatist.ro
    Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz.
    Vizitează siteul
  • Apocrife

    apocrife.ro
    Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură.
    Vizitează siteul
  • Evanghelie

    evanghelie.ro
    Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creștini vestea bună are ca scop prezentarea intervenției lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos.
    Vizitează siteul
  • Liturghie

    liturghie.ro
    Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe.
    Vizitează siteul
  • Filocalie

    filocalie.ro
    Filocalia este o culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși.
    Vizitează siteul