Cartea:   » »

Cărți

Randuiala slujbei preotului ce se ispiteste in vis

Rânduiala slujbei preotului ce se ispiteşte în vis

 

Dacă preotul s‑a ispitit în vis, îndată se scoală şi, făcând începutul, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia…, Doamne miluieşte (de 12 ori). Slavă… Şi acum…, Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori), şi citeşte Pavecerniţa pe rând, până după: Cred întru unul Dumnezeu…

 

Apoi zice:

Slăbeşte, lasă, iartă, Dumnezeule, greşealele noastre, cele de voie şi cele fără de voie, cele cu lucrul şi cu cuvântul, cele cu ştiinţă şi cele cu neştiinţă, cele din timpul nopţii şi cele din timpul zilei, cele cu mintea şi cu gândul; toate le iartă nouă, ca un Bun şi Iubitor de oameni.

 

Troparul şi condacul zilei. Apoi troparele acestea:

Am greşit Ţie, Mântuitorule, ca fiul cel desfrânat; primeşte‑mă, Părinte, pe mine care mă pocăiesc, şi mă miluieşte, Dumnezeule.

Strig către Tine, Hristoase Mântuitorule, cu glasul vameşului: curăţeşte‑mă ca şi pe acela şi mă miluieşte, Dumnezeule.

 

Al Născătoarei, glasul al 5‑lea:

Acoperământul tău cel grabnic, ajutorul şi mila ta arată‑le spre robul tău; şi alină‑mi, curată, valurile gândurilor celor deşarte, şi sufletul meu cel căzut ridică‑l, Născătoare de Dumnezeu; că ştiu, Fecioară, că poţi toate câte le voieşti.

 

Apoi: Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia…

 

Apoi aceste stihiri, glasul al 7‑lea:

Ca cel ce a căzut între tâlhari şi a fost rănit, aşa şi eu am căzut pentru păcatele mele şi rănit este sufletul meu. La cine voi scăpa eu, vinovatul, decât numai la Tine, doctorul cel îndurat al sufletelor? Varsă peste mine, Dumnezeule, mare mila Ta.

Ca fiul cel desfrânat am venit şi eu, Îndurate; primeşte‑mă pe mine cel căzut, ca pe unul din năimiţii Tăi, Dumnezeule, şi mă miluieşte.

 

Alte stihiri, glasul al 8‑lea:

Eu, nenorocitul cel căzut între tâlharii gândurilor mele, am fost furat de minte şi, cumplit fiind rănit, tot sufletul meu s‑a vătămat şi de aceea zac gol de fapte bune în calea vieţii. Iar un preot, văzându‑mă pe mine îndurerat de rană netămăduită, trecându‑mă cu vederea, nu s‑a uitat la mine. Şi un levit, iarăşi nesuferind durerea cea stricătoare de suflet, şi el văzându‑mă a trecut pe lângă mine. Iar Tu, Care ai binevoit a Te întrupa nu din Samaria, ci din Maria, Hristoase Dumnezeule, prin iubirea Ta de oameni dă‑mi mie tămăduire, vărsând peste mine mare mila Ta.

Gândesc la ziua cea înfricoşătoare şi plâng faptele mele cele rele. Cum voi răspunde împăratului celui fără de moarte? Şi cu ce îndrăzneală voi căuta la Judecătorul, eu desfrânatul? îndurate Părinte, Fiule Unule‑Născut şi Duhule Sfinte, miluieşte‑mă.

Când vei şedea în valea plângerii, în locul pe care l‑ai rânduit, ca să faci judecată dreaptă, să nu vădeşti, Milostive, cele ascunse ale mele, nici să mă ruşinezi înaintea îngerilor; ci să‑Ţi fie milă de mine, Dumnezeule; şi mă miluieşte.

 

Slavă…,

Eu sunt pomul cel neroditor, Doamne, care nu aduc nicidecum roade de umilinţă, şi mă tem de tăiere şi de focul cel nestins mă înfricoşez. Pentru aceasta pe Tine Te rog, mai înainte de acea nevoie, întoarce‑mă şi mă mântuieşte.

 

Şi acum…, a Născătoarei:

Nădejdea cea bună a lumii, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, numai ajutorul tău cel puternic îl cer; îndură‑te spre mine păcătosul şi roagă pe Milostivul Dumnezeu să fie izbăvit sufletul meu de toată îngrozirea, ceea ce eşti una binecuvântată.

 

Doamne miluieşte (de 40 de ori).

Şi această

Rugăciune

a lui Marcu monahul

(letrină două rânduri) Preacurate, nespurcate, mult‑Milostive Doamne, Cel care ai izbăvit firea noastră din stricăciune prin luarea omenităţii Tale, şi prin unirea cu cea dumnezeiască ai sfinţit întreaga fire omenească; Care dai cu prisosinţă harul Tău celor ce cred în Tine, Unul şi Adevăratul Dumnezeu, şi Care ai ruşinat prin neputinţa trupului pe cel tare la cerbice şi pe vechiul potrivnic, Însuţi, Făcătorule de bine Doamne, şi pe mine pătimaşul şi iubitorul de păcat, care m‑am spurcat cu nălucirea din vis, curăţeşte‑mă de toată spurcăciunea trupului şi a sufletului; şi nu‑mi socoti mie aceasta ca păcat, sau de m‑am spurcat în vis din pizma urătorului de bine şi a diavolului celui fără chip, sau din nebăgare de seamă şi din neînfrânarea de la cele vătămătoare, sau din obiceiul cel rău, sau prin tirania nesaţiului. Şi mă întăreşte de acum asupra neruşinării şi tulburării lui, cu harul Tău cel atotputernic, şi mai presus de feluritele lui uneltiri mă fereşte, păzindu‑mi sfeşnicul întregii mele înţelepciuni nestins până în sfârşit. Ca, adică, de toată întinata dulce patimă a gâdilărilor şi de toată ceaţa cea groaznică a nălucirilor de noapte, prin ajutorul Tău, slobod fiind spre privirea cea luminoasă a judecăţilor Tale celor dorite şi mai dulci decât mierea şi fagurele, ziua şi noaptea cugetând, întru curată ştiinţă să mă învrednicesc a mă împărtăşi cu Tainele Tale cele de viaţă făcătoare şi fără de moarte. Pentru rugăciunile celeia ce Te‑a născut fără stricăciune pe Tine, ale Preacuratei stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria, şi ale tuturor sfinţilor. Amin.

 

Altă rugăciune

a Sfântului Vasile cel Mare

Domnului să ne rugăm.

(letrină două rânduri) Mult‑Milostive, neîntinate, preacurate, Doamne, singurul fără de păcat, curăţeşte‑mă pe mine netrebnicul robul Tău de toată întinăciunea trupului şi a sufletului şi de această necurăţie de acum, care mi s‑a întâmplat mie din lene şi din trândăvia mea, împreună cu toate alte fărădelegi ale mele, şi mă arată neîntinat prin harul Hristosului Tău şi mă sfinţeşte cu venirea Sfântului Tău Duh. Ca, deşteptându‑mă din ceaţa necurăţiilor mele şi din nălucirile diavolului, încă şi din toată întinăciunea diavolească, să mă învrednicesc întru curată ştiinţă a deschide întinata şi necurata mea gură, ca să laud preasfânt numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi aşa, să mă împărtăşesc nevinovat şi fără de osândă cu preacuratele, nemuritoarele, preasfintele şi de viaţă făcătoarele Taine ale Unuia‑Născut Fiului Tău, ale Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cu Care împreună eşti binecuvântat, cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 

Altă rugăciune a aceluiaşi

Alţii zic că ar fi a preacuviosului părintelui nostru Martinia

Domnului să ne rugăm.

(letrină două rânduri) Iarăşi m‑am împiedicat cu mintea eu, ticălosul, slujind răului obicei al păcatului; iarăşi domnul întunericului şi pricinuitorul dulceţilor pătimaşe m‑a luat rob şi ca pe un rob umilit voii sale mă sileşte să slujesc poftelor celor trupeşti. Şi ce voi face, Doamne, Doamne, izbăvitorule şi apărătorule al celor ce nădăjduiesc spre Tine? Către Tine iarăşi mă voi întoarce şi voi suspina şi voi cere iertare de cele făcute de mine. Dar mă tem şi mă cutremur, ca nu cumva în toate zilele mărturisindu‑mă şi făgăduind părăsirea răutăţilor, şi în tot ceasul greşind şi neîndeplinind rugăciunile mele către Tine, Dumnezeul meu, să pornesc îndelunga Ta răbdare spre întărâtare. Şi cine va suferi, Doamne, mânia Ta? Însă ştiind mulţimea îndurărilor Tale şi adâncul iubirii Tale de oameni, iarăşi mă arunc spre milele Tale şi strig către Tine: am greşit, Dumnezeule, miluieşte‑mă pe mine cel căzut; dă‑mi mână de ajutor mie celui cufundat în prăpastia dezmierdărilor şi nu mă lăsa, Doamne, pe mine, zidirea Ta, să mă stric cu fărădelegile şi cu păcatele mele; ci, de bunătatea Ta cea obişnuită ţinându‑Te, izbăveşte‑mă de necurăţia şi de întinăciunea trupului meu şi de gândurile mele cele pătimaşe, care în toate zilele întinează ticălosul meu suflet. Că iată, Doamne Dumnezeul meu, nu este într‑însul loc curat, ci cu totul s‑a stricat, având rană peste tot trupul. Tu, dar, însuţi ca un doctor al sufletelor şi izvor al milei, curăţeşte‑l pe dânsul prin spălarea lacrimilor mele, pe care le vărs întru mine cu prisos; şi varsă iubirea Ta de oameni şi tămăduieşte zdrobirile lui, şi‑mi dă mie tămăduire şi curăţire, şi nu întoarce faţa Ta de la mine, că mă mistuie focul deznădăjduirii. Ci precum ai zis, Dumnezeule cel fără de minciună, că mare bucurie este în cer pentru un păcătos care se pocăieşte, aşa să se facă şi pentru mine păcătosul; nu‑Ţi închide urechile milostivirii Tale, ci le deschide la rugăciunea pocăinţei mele, şi se va îndrepta ca tămâia înaintea Ta. Pentru că ştii neputinţa firii, Ziditorule, şi alunecarea tinereţilor, treci cu vederea păcatele şi primeşte şi pocăinţa celor ce în adevăr se mărturisesc Ţie, că Tu singur eşti fără de păcat, Cel ce ridici păcatul lumii, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Părintelui Tău celui fără de început şi Preasfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Apoi face 50 de metanii, dator fiind a zice la fiecare metanie: Dumnezeule, curăţeşte‑mă pe mine păcătosul şi mă miluieşte, pentru numele Tău cel sfânt. Sau zice: Greşit‑am Ţie, Doamne, iartă‑mă pe mine desfrânatul… Apoi: Cel ce în toată vremea şi în tot ceasul…, Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii… Şi îndată: Întru numele Domnului binecuvintează, părinte:

 

Stăpâne Dumnezeule, Părinte atotputernice, Doamne Fiule Unule‑Născut Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte, o Dumnezeire, o putere, miluieşte‑mă pe mine păcătosul şi cu judecăţile, pe care le ştii, mântuieşte‑mă pe mine, nevrednicul Tău rob, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.

 

Apoi: Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia…, Doamne miluieşte (de 12 ori). Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii…

 

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu‑ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, liberează‑ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: bucură‑te mireasă, pururea Fecioară.

 

Şi face sfârşitul.

De este nălucirea din ispita diavolului, preotul face această rânduială, slujeşte Sfânta Liturghie şi se împărtăşeşte. Dar de va fi pricinuită din multă beţie, să se oprească de la orice lucrare sfinţită, după canonul 4 al lui Dionisie, după Atanasie cel Mare în Epistola către Ammun şi după Vasile cel Mare în scrierile ascetice.

Cuvinte cheie: , , , , ,

  • Pateric

    pateric.ro
    Siteul Pateric.ro a fost lansat în martie 2008, și cuprinde peste 800 de învățături.
    Vizitează siteul
  • Molitfelnic

    molitfelnic.ro
    Molitfelnicul e o carte ortodoxă de rugăciuni. Molitfelnic.ro reprezintă o colecție online a acestora. Siteul a fost lansat în 2011.
    Vizitează siteul
  • Psalm

    psalm.ro
    Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e mostenit din cultul iudaic.
    Vizitează siteul
  • Ceaslov

    ceaslov.ro
    Ceaslovul este cartea de bază a citețului și a cantorului (spre deosebire de Euchologion, care conține textele folosite de preot și diacon).
    Vizitează siteul
  • Acatist

    acatist.ro
    Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz.
    Vizitează siteul
  • Apocrife

    apocrife.ro
    Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură.
    Vizitează siteul
  • Evanghelie

    evanghelie.ro
    Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creștini vestea bună are ca scop prezentarea intervenției lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos.
    Vizitează siteul
  • Liturghie

    liturghie.ro
    Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe.
    Vizitează siteul
  • Filocalie

    filocalie.ro
    Filocalia este o culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși.
    Vizitează siteul