Cartea:   »

Cărți

Randuiala slujbei la tunderea rasoforului

Rânduiala slujbei la tunderea rasoforului

Egumenul mănăstirii să cerceteze pe cel ce voieşte a primi începutul chipului monahicesc, dacă în adevăr doreşte aceasta, apoi să‑l înveţe cum se cuvine să urmeze o viaţă ca aceasta. După aceea să‑l încredinţeze pe el unuia dintre duhovnicii sau monahii cei mai încercaţi, ca să‑l povăţuiască la toată fapta bună şi să‑l ferească de toată răutatea, arătând celui ce vrea să înceapă viaţa de monah că este dator să asculte pe bătrânul său ca şi pe Mântuitorul Hristos. Astfel, cercetându‑şi pururea conştiinţa sa, este dator ca toate gândurile şi cuvintele şi faptele sale să le spună prin adevărată şi nefăţarnică mărturisire părintelui său duhovnicesc în fiecare seară, sau oricând crede de cuviinţă. Nimic să nu facă numai după părerea sa, măcar de ar fi şi lucru bun; ci în toate să se supună şi să asculte pe povăţuitorul său, ştiind că voia şi părerea sa este cu desăvârşire tăiată. Apoi cu umilinţă şi cu lacrimi se împărtăşeşte cu Sfintele Taine (de are voie la acestea).

După timpul cuvenit de ispitire canonică, atunci când duhovnicul lui socoteşte că fratele a deprins toate: ascultarea, umilinţa, cugetarea, răbdarea, înfrânarea şi alte fapte bune, îl aduce cu voia egumenului la biserică, înainte de citirea Ceasurilor. Şi făcând amândoi egumenului cuvenita metanie, şi binecuvântare luând de la dânsul, ia bătrânul pe ucenicul său şi îl închină la sfintele icoane împărăteşti cu datorita evlavie, în timpul când se citesc Ceasurile. După închinarea la iconostas, face cuvenitele metanii, la strane şi la fraţi; apoi îl duce la locul său.

Terminându‑se citirea Ceasurilor, egumenul îmbracă epitrahilul şi sfita şi, stând între uşile împărăteşti, i se aduce acolo cel ce vrea să primească începutul sfântului chip, însoţit fiind de duhovnicul său, adică de bătrânul său.

Egumenul face începutul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru… Cântăreţul: Amin, apoi: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie şi celelalte. Iar după Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia…, Doamne miluieşte (de 12 ori); Slavă…, Şi acum…, Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori) se citeşte

 

PSALMUL 26

Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa? Când se vor apropia de mine cei ce îmi fac rău, ca să mănânce trupul meu; cei ce mă necăjesc şi vrăjmaşii mei, aceia au slăbit şi au căzut. De s‑ar rândui împotriva mea oştire, nu se va înfricoşa inima mea; de s‑ar ridica împotriva mea război, eu în El nădăjduiesc. Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta, ca să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele, ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez locaşul Lui. Că Domnul m‑a ascuns în cortul Lui în ziua necazurilor mele; m‑a acoperit în locul cel ascuns al cortului Lui. Pe piatră m‑a înălţat. Şi acum, iată, a înălţat capul meu peste vrăjmaşii mei. Înconjurat‑am şi am jertfit în cortul Lui jertfă de laudă. Îl voi lăuda şi voi cânta Domnului. Auzi Doamne, glasul meu cu care am strigat; miluieşte‑mă şi mă ascultă. Ţie a zis inima mea: Pe Domnul voi căuta. Te‑a căutat faţa mea; faţa Ta, Doamne, voi căuta. Să nu‑Ţi întorci faţa Ta de la mine şi să nu Te abaţi întru mânie de la robul Tău. Ajutorul meu fii, să nu mă lepezi pe mine şi să nu mă laşi, Dumnezeule, Mântuitorul meu. Că tatăl meu şi mama mea m‑au părăsit, dar Domnul m‑a luat. Lege pune‑mi mie, Doamne, în calea Ta, şi mă îndreptează pe cărarea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei. Nu mă da pe mine pe mâna celor ce mă necăjesc, că s‑au ridicat împotriva mea martori nedrepţi şi nedreptatea a minţit sieşi. Cred că voi vedea bunătăţile Domnului, în pământul celor vii. Aşteaptă pe Domnul, îmbărbătează‑te, şi să se întărească inima ta şi aşteaptă pe Domnul.

Apoi şi Psalmul 50: Miluieşte‑mă, Dumnezeule, după mare mila Ta…(caută la pag. 152).

Terminându‑se de citit psalmii de mai sus, se cântă troparele acestea, glasul al 4‑lea:

Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi; ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.

Slavă… Şi acum…

Către Născătoarea de Dumnezeu, acum cu osârdie să alergăm noi păcătoşii şi smeriţii şi să cădem cu pocăinţă, strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută‑ne, milostiveşte‑te spre noi; grăbeşte că pierim sub mulţimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deşerţi, că pe tine singură nădejde te‑am câştigat.

Apoi ierodiaconul: Domnului să ne rugăm. Cântăreţii: Doamne miluieşte.

Pentru cel ce voieşte a se tunde şi care stă în genunchi, egumenul citeşte această

 

Rugăciune

(letrină două rânduri) Mulţumim Ţie, Doamne Dumnezeul nostru, Care după multă mila Ta ai izbăvit pe robul tău (N) de viaţa cea deşartă lumească şi l‑ai chemat pe dânsul la această cinstită făgăduinţă. Pentru aceasta învredniceşte‑l să vieţuiască cu vrednicie în această viaţă îngerească, şi‑l apără pe dânsul de la moarte, şi‑l învredniceşte să fie casă sfântă a Ta. Înţelepţeşte‑l să‑şi aducă aminte pururea de Tine şi de poruncile Tale. Dăruieşte‑i lui smerită cugetare şi dragoste şi blândeţe, pentru rugăciunile Preasfintei stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria şi ale tuturor sfinţilor Tăi.

Cântăreţii: Amin. Ierodiaconul: Domnului să ne rugăm. Cântăreţii: Doamne miluieşte. Egumenul citeşte această

 

Rugăciune

(letrină două rânduri) Întru jugul Tău, Stăpâne, primeşte pe robul Tău (N), şi‑l învredniceşte pe dânsul să se unească cu turma aleşilor Tăi. Îmbracă‑l în veşmântul sfinţeniei; încinge mijlocul lui cu puterea adevărului; arată‑l pe dânsul nevoitor la toată înfrânarea, şi învredniceşte să rămână întru dânsul şi întru noi darul cel desăvârşit al harurilor Tale cele duhovniceşti; pentru rugăciunile Preasfintei stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria şi ale tuturor sfinţilor Tăi.

Cântăreţii: Amin. Apoi egumenul, primind foarfecele, îl tunde pe dânsul cruciş, zicând:

Se tunde robul lui Dumnezeu (N – aici îi schimbă numele), în numele Tatălui, amin; şi al Fiului, amin; şi al Sfântului Duh, amin. Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

Şi cântă fraţii: Doamne miluieşte (de 3 ori). Apoi îl îmbracă pe cel tuns cu rasa, potcapul şi camilafca, nezicând nimic. Iar după ce este îmbrăcat, rosteşte egumenul: Pace tuturor. Cântăreţii: Şi duhului tău. Iar ierodiaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi. Cântăreţii: Ţie, Doamne.

 

Egumenul citeşte în taină această

 

Rugăciune

(letrină două rânduri) Preasfinte, Bunule, Fiule al Preabunului Părinte, Cel ce mândria o lepezi, şi deşartă faci lupta protivnicului, şi verşi mărire pe capetele smeriţilor cugetători, şi‑i încununezi pe dânşii cu cununa cea neveştejită şi nestricăcioasă a vieţii celei fără de moarte, şi‑i povăţuieşti pe ei în calea pe care au călătorit sfinţii părinţi, prin care au primit locul odihnei, Tu, Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, dăruieşte puterea cea de la Tine şi darul Tău cel dumnezeiesc, în duhul şi în sufletul şi în trupul robului Tău (N), care a venit către Tine şi a primit începătura sfântului chip întru numele Tău, Cel ce sfinţeşti toate; ca şi pe acesta însuţi să‑l sfinţeşti cu numele Tău cel atotputernic şi preabun.

 

Ecfonisul:

Că sfânt eşti, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Cântăreţii: Amin. După aceea face egumenul obişnuitul apolis (otpust), la care pomeneşte hramul sfintei mănăstiri, numele sfântului zilei şi al sfântului al cărui nume a fost dat noului începător al vieţii monahiceşti.

După otpust, luând de mână pe rasofor, îl dă povăţuitorului său, zicând:

Iată, înaintea lui Dumnezeu îţi încredinţez ţie pe acest nou începător, pe care întru frica lui Dumnezeu şi întru toate faptele bune a vieţui învaţă‑l. Şi te păzeşte cu deadinsul, ca nu cumva din pricina nebăgării tale de seamă şi a lenevirii tale, să piară sufletul lui; pentru că ai să dai răspuns lui Dumnezeu pentru dânsul în ziua judecăţii.

 

Apoi zice şi rasoforului:

Iar tu să te supui povăţuitorului tău întru toate ca Mântuitorului Hristos. Şi în toate să fii răbdător, smerit ascultător, blând şi tăcut şi vei afla dar înaintea lui Dumnezeu şi te vei mântui.

Cuvinte cheie: , , , , ,

  • Pateric

    pateric.ro
    Siteul Pateric.ro a fost lansat în martie 2008, și cuprinde peste 800 de învățături.
    Vizitează siteul
  • Molitfelnic

    molitfelnic.ro
    Molitfelnicul e o carte ortodoxă de rugăciuni. Molitfelnic.ro reprezintă o colecție online a acestora. Siteul a fost lansat în 2011.
    Vizitează siteul
  • Psalm

    psalm.ro
    Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e mostenit din cultul iudaic.
    Vizitează siteul
  • Ceaslov

    ceaslov.ro
    Ceaslovul este cartea de bază a citețului și a cantorului (spre deosebire de Euchologion, care conține textele folosite de preot și diacon).
    Vizitează siteul
  • Acatist

    acatist.ro
    Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz.
    Vizitează siteul
  • Apocrife

    apocrife.ro
    Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură.
    Vizitează siteul
  • Evanghelie

    evanghelie.ro
    Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creștini vestea bună are ca scop prezentarea intervenției lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos.
    Vizitează siteul
  • Liturghie

    liturghie.ro
    Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe.
    Vizitează siteul
  • Filocalie

    filocalie.ro
    Filocalia este o culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși.
    Vizitează siteul