Cartea:   »

Cărți

Randuiala slujbei la primirea schimei sau a chipului celui mic, adica a mantiei

Rânduiala slujbei la primirea schimei sau a chipului celui mic, adică a mantiei

 

După vohodul mic de la Sfânta Liturghie şi după cântarea troparelor şi a condacelor cele rânduite ale zilei, cântăreţii din dreapta şl doi fraţi cu sfeşnice merg în pronaos.

Egumenul sau soborul din sfântul altar cântă acest tropar, pe glasul al 5‑lea:

(letrină două rânduri) Braţele părinteşti sârguieşte a le deschide mie, că în desfrânări am cheltuit viaţa mea. Spre bogăţia cea necheltuită a îndurărilor Tale căutând acum, Mântuitorule, nu trece cu vederea inima mea cea sărăcită, pentru că Ţie, Doamne, cu umilinţă strig: greşit‑am, Părinte, la cer şi înaintea Ta (de trei ori).

 

După aceea se urmează cum s‑a arătat mai înainte.

După ce se va ridica de la pământ cel pregătit pentru tundere, cel ce urmează să‑l tundă îi zice acestea:

Deschide‑ţi urechile frate, şi auzi glasul Domnului care zice: Veniţi către Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi cu păcatele, şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi vă învăţaţi de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi afla odihnă sufletelor voastre. Deci acum cu frică şi cu bucurie dă lui Dumnezeu răspunsul cel cuviincios la fiecare din întrebări. Încât cu adeverire să cunoşti că Însuţi Mântuitorul nostru, împreună cu întru tot lăudata Sa Maică şi cu sfinţii îngeri şi cu toţi sfinţii Lui, aici de faţă stau, auzind cuvintele cele ce de la tine vor ieşi; pentru ca atunci când va veni să judece viii şi morţii, să‑ţi răsplătească ţie nu după ceea ce vei făgădui şi mărturisi, ci după cum vei păzi cele ce vei făgădui. Deci acum, dacă te apropii întru adevăr către Dumnezeu, cu luare‑aminte răspunde‑ne nouă, la cele ce te întrebăm.

Întrebare: De ce ai venit, frate (sau: soră) căzând la sfântul altar şi la această sfântă însoţire?

Răspuns: Dorind viaţa pustnicească, cinstite părinte.

Întrebare: Doreşti să te învredniceşti de îngerescul chip şi să fii rânduit în ceata monahilor?

Răspuns: Aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite părinte.

 

Ieromonahul:

Cu adevărat bun şi fericit lucru ai ales numai de îl vei şi îndeplini. Pentru că lucrurile cele bune cu osteneală se câştigă şi cu durere se împlinesc.

Întrebare: De bunăvoie şi din cugetul tău te apropii către Domnul?

Răspuns: Aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite părinte.

Întrebare: Nu de vreo nevoie, ori silă?

Răspuns: Nu, cinstite părinte.

Întrebare: Vei petrece în mănăstire şi în pustnicie până la cea din urmă a ta suflare?

Răspuns: Aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite părinte.

Întrebare: Te vei păzi pe tine însuţi în feciorie, în întreaga înţelepciune şi în cucernicie?

Răspuns: Aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite părinte.

Întrebare: Vei păzi până la moarte ascultarea către mai‑marele tău şi către fraţii cei întru Hristos?

Răspuns: Aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite părinte.

Întrebare: Vei răbda toate supărările şi strâmtorările vieţii celei monahiceşti, pentru împărăţia cerurilor?

Răspuns: Aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite părinte.

 

Apoi zice ieromonahul învăţătura aceasta:

Vezi, fiule (sau: fiică), ce fel de făgăduinţe dai Stăpânului Hristos. Pentru că sfinţii îngeri sunt de faţă în chip nevăzut, scriind mărturisirea ta aceasta, care‑ţi va fi cerută la a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos. Deci, te povăţuiesc pe tine la viaţa cea mai desăvârşită, după cum s‑a arătat a fi viaţa Domnului, şi te învaţă cele ce se cuvine ţie să le primeşti şi cele de care se cade a fugi. Pentru că iată ai socotit, fiule, să te apropii şi să slujeşti Domnului. Deci de voieşti a te face monah, mai înainte de toate curăţeşte‑te pe tine de toată întinăciunea trupului şi a duhului, săvârşind sfinţenie întru frica lui Dumnezeu. Câştigă‑ţi smerită cugetare prin care moştean te vei face al veşnicelor bunătăţi. Leapădă îndrăzneala obiceiului celui lumesc. Ascultare să ai către toţi. Fără cârtire să fii în slujbele cele rânduite ţie. În rugăciune să fii răbdător. În privegheri nu pregeta. În ispite nu te mâhni. În postire nu slăbi; şi cunoaşte că prin rugăciune şi postire se cuvine a îmblânzi pe Dumnezeu. În neputinţe şi boli nu te împuţina. Păzeşte‑te dar şi de viclenele gânduri; pentru că nu va înceta vrăjmaşul să‑ţi aducă aminte de viaţa cea lumească şi să‑ţi facă urâtă viaţa cea îmbunătăţită. Deci se cuvine, dacă ai început a călători pe calea ce duce la împărăţia cerurilor, să nu te întorci înapoi; pentru că nu vei fi îndreptat întru împărăţia cerurilor.

Deci, să nu cinsteşti ceva mai mult decât pe Dumnezeu. Să nu iubeşti nici pe tată, nici pe mamă, nici pe frate, nici pe cineva din ai tăi, nici pe tine să nu te iubeşti mai mult decât pe Dumnezeu; nici odihna sau cinstea de orice fel ar fi. De sărăcie să nu te fereşti, nici de reaua pătimire, nici de defăimarea oamenilor sau de altceva care socoteşti a fi cu anevoie, că vei fi oprit de a alerga în urma lui Hristos. Ci totdeauna să cauţi spre virtuţile celor ce au vieţuit după Dumnezeu întru nădejde. Şi să‑ţi aduci aminte de toţi mucenicii şi cuvioşii cei din veac, care, cu multe sudori şi dureri şi cu nenumărate sângiuiri şi moarte, au câştigat acestea. Fii treaz în toate; pătimeşte îndelung ca un bun ostaş pentru Mântuitorul Hristos, Care, bogat fiind întru milă, pentru noi a sărăcit, făcându‑Se ca noi, ca să ne îmbogăţească cu împărăţia Lui. De aceea se cuvine ca şi noi să ne facem următori ai Lui şi pentru Dânsul toate să le răbdăm, sporind în poruncile Lui ziua şi noaptea. Pentru că însuşi Domnul a zis: «De voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑şi ia crucea sa şi să‑Mi urmeze Mie»; adică să fie gata de‑a pururea până la moarte către împlinirea poruncilor Lui. Pentru că prin a flămânzi şi a înseta şi a fi gol şi dosădit şi batjocorit şi ocărât şi prigonit şi de multe alte întristări şi necazuri înconjurat, se închipuieşte viaţa cea după Dumnezeu. Şi când toate acestea le vei pătimi, bucură‑te, zice Domnul; că plata ta multă este în ceruri, întru Iisus Hristos Domnul nostru, Căruia se cuvine slava în veci. Amin.

Întrebare: Toate acestea le mărturiseşti aşa în nădejdea puterii lui Dumnezeu şi te îndatorezi a stărui în aceste făgăduinţe până la sfârşitul vieţii cu darul lui Hristos?

Răspuns: Aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite părinte.

 

Şi îndată ieromonahul citeşte această

 

Rugăciune

(letrină două rânduri) Întru tot Înduratul şi mult‑Milostivul Dumnezeu, Care deschide preacuratele îndurări ale neurmatei Sale bunătăţi fiecăruia ce vine către Dânsul cu dorire şi cu fierbinte dragoste; Cel ce a zis: mai degrabă va uita mama pe fiii săi, decât te voi uita Eu pe tine; Acela ştiind de dorinţa ta şi către acest gând al tău adăugând şi puterea Sa, spre împlinirea poruncilor Lui, să te primească, să te îmbrăţişeze, să te apere şi să Se facă pentru tine zid tare împotriva vrăjmaşului, piatră de răbdare, pricină de mângâiere, dătător de tărie, dăruitor de suflet bun, împreună‑nevoitor în bărbăţie, împreună culcându‑Se şi împreună sculându‑Se cu tine, îndulcind şi veselind inima ta cu mângâierea Sfântului Duh; învrednicindu‑te pe tine şi de partea sfinţilor şi a cuvioşilor părinţilor noştri: Antonie, Eftimie, Sava, Calinic de la Cernica, Dimitrie cel Nou din Basarabi, Grigorie Decapolitul, Visarion şi Sofronie (la maici se va mai adăuga: şi a cuvioasei maicii noastre Parascheva de la Iaşi) şi a celor împreună cu dânşii cu care să moşteneşti împărăţia cerurilor, întru Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia se cuvine slava, stăpânirea, împărăţia şi puterea, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

 

Cântăreţii: Amin.

Apoi cel rânduit tunderii îşi pleacă capul, şi ierodiaconul zice: Domnului să ne rugăm. Cântăreţii: Doamne miluieşte.

Ieromonahul aşază deasupra capului lui cartea aceasta (Molitfelnicul) şi zice în auzul tuturor această

 

Rugăciune

(letrină două rânduri) Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai legiuit a fi vrednici de Tine pe cei care au părăsit toate cele lumeşti, rudenii şi prieteni, şi au urmat Ţie, primeşte şi pe robul Tău (N), care s‑a lepădat de toate acestea, după sfintele Tale porunci, şi‑l povăţuieşte în adevărul Tău pe dânsul, care cade la Tine cu ne‑abatere. Îngrădeşte‑l pe dânsul cu puterea Sfântului Tău Duh, ca să nu poată lucra împotriva lui toată meşteşugirea cea potrivnică, dăruindu‑i răbdare, ca bine să‑Ţi placă Ţie totdeauna. Cu ajutorul Preasfintei stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi ale tuturor sfinţilor care din veac au bineplăcut Ţie. Că s‑a binecuvântat şi s‑a preaslăvit întru tot cinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Cântăreţii: Amin. Ieromonahul: Pace tuturor. Cântăreţii: Şi duhului tău. Ierodiaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi. Cântăreţii: Ţie Doamne.

 

Ieromonahul citeşte această

 

Rugăciune

(letrină două rânduri) Doamne, Dumnezeul nostru, nădejdea şi scăparea tuturor celor ce nădăjduiesc spre Tine; Cel ce ne‑ai arătat nouă multe feluri de căi de mântuire, prin întruparea Hristosului Tău, primeşte pe robul Tău (N), care a lăsat poftele cele lumeşti şi pe sineşi s‑a adus Ţie, Stăpânului, jertfă vie bineprimită. Ridică de la dânsul toată pofta trupească şi gândurile cele nesocotite, ca, prin lepădarea părului celui nesimţitor, să lepede şi necuvântătoarele cugete şi fapte; şi să se învrednicească a lua asupra sa jugul Tău cel bun şi sarcina Ta cea uşoară şi să‑şi ia crucea sa şi să urmeze Ţie, Stăpânului. Păzeşte‑l pe dânsul întru sfinţenia Ta şi‑i dăruieşte lui gând bun spre paza sfintelor Tale porunci; împreună numărându‑l pe dânsul la vreme bine‑primită cu ceata aleşilor Tăi. Cu darul şi cu iubirea de oameni a Unuia‑Născut Fiul Tău, cu Care bine eşti cuvântat, împreună cu Preasfântul şi bunul şi de‑viaţă‑făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

 

Cântăreţii: Amin.

Ieromonahul întinde mâna sa spre Sfânta Evanghelie, aşezată de mai înainte pe un analog, înaintea icoanei Mântuitorului, şi zice:

Iată, fiule, Mântuitorul Hristos în chip nevăzut stă aici de faţă. Vezi, că nimeni pe tine nu te sileşte a veni la acest chip. Vezi, că tu de bunăvoie voieşti logodirea marelui şi îngerescului chip.

Răspuns: Aşa, cinstite părinte, de bună voie.

Şi după făgăduinţă, zice ieromonahul către dânsul: Ia foarfecele şi mi le dă.

Iar el, luând foarfecele de pe Sfânta Evanghelie, le dă în mâna ieromonahului, sărutându‑i mâna şi foarfecele. Dacă sunt mai mulţi cei ce se tund, împreună toţi le dau ieromonahului; pe care punându‑le ieromonahul iarăşi pe Sfânta Evanghelie, iarăşi le iau ei şi le dau de trei ori.

Şi a treia oară dându‑i‑se foarfecele, ieromonahul zice iarăşi:

Iată, din mâna Mântuitorului Hristos iei acest foarfece. Vezi, dar, Cui te făgăduieşti, de Cine te apropii şi de cine te lepezi.

 

Apoi ieromonahul, ţinând foarfecele, zice:

Bine este cuvântat Dumnezeu, Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină, Cel ce este binecuvântat în vecii vecilor.

 

Cântăreţii: Amin.

Ieromonahul îl tunde cruciş, şi schimbându‑i aici numele, zice:

Fratele nostru [sau: sora noastră (N)] îşi tunde părul capului său, în numele Tatălui, amin; şi al Fiului, amin; şi al Sfântului Duh, amin. Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

Şi se cântă de către fraţi: Doamne miluieşte (de trei ori).

 

Cămaşa

Îmbrăcat fiind cu cămaşa, ieromonahul apucă de mânecile cămăşii şi, binecuvântând, zice:

Fratele nostru (N) se îmbracă cu haina veseliei, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

La fiecare rostire, cel ce se îmbracă sărută mâna ieromonahului şi a stareţului (dacă este de faţă) şi haina ce se binecuvintează; iar fraţii cântă: Doamne miluieşte (de trei ori).

 

Crucea

Ieromonahul ia crucea şi zice:

Fratele nostru (N, monahul) ia semnul Sfintei Cruci a Domnului Hristos pe pieptul său, ca să se nevoiască cât îi va fi cu putinţă a‑L urma şi în tot ceasul a‑şi aduce aminte de patimile, de scuipările, de defăimările, de rănile, de loviturile peste obraz, de răstignirea şi de moartea Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care de bunăvoie le‑a răbdat pentru noi; în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

 

Paramanul

Apoi ia iermonahul paramanul în mână şi binecuvântându‑l, zice:

Fratele nostru (N, monahul) primeşte paramanul spre logodirea marelui şi îngerescului chip; în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

 

Dulama (antereul, tunica lungă)

Luând ieromonahul dulama şi, binecuvântând‑o, zice:

Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

 

Brâul

Luând ieromonahul brâul, pe care‑l binecuvântează, zice:

Fratele nostru (N, monahul) îşi încinge mijlocul său cu puterea adevărului, spre omorârea trupului şi înnoirea duhului; în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

 

Sandalele (papucii)

Binecuvântându‑i, ieromonahul zice:

Fratele nostru (N, monahul) se încalţă cu sandalele spre vestirea Evangheliei păcii; în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

 

Rasa

Luând ieromonahul rasa şi, binecuvântând‑o, zice:

Fratele nostru (N, monahul) se îmbracă în haina mântuirii şi în platoşa dreptăţii spre a se feri de toată nedreptatea, de toate gândurile cele rele şi de cugetele voii sale, iar gândul morţii totdeauna să‑l aibă în mintea lui; în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

 

Potcapul

Luând ieromonahul potcapul şi, binecuvântându‑l, zice:

Fratele nostru (N, monahul) se acoperă cu coiful, nădejdea mântuirii; în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

 

Mantia

Luând ieromonahul mantia şi, binecuvântând‑o, zice:

Fratele nostru (N, monahul) ia mantia, logodirea marelui şi îngerescului chip, spre îmbrăcăminte de nestricăciune şi de curăţire; în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

 

Camilafca

Luând ieromonahul camilafca şi, binecuvântând‑o, zice:

Fratele nostru (N, monahul) a luat logodirea marelui şi îngerescului chip; în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

 

Metaniile

Luând ieromonahul metaniile şi, binecuvântându‑le, zice:

Fratele nostru (N, monahul) primeşte sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu, spre rugăciunea cea de tot ceasul către Mântuitorul Hristos. Că este dator în toată vremea a avea în minte, în inimă, în cuget şi în gura lui numele Domnului Iisus şi a zice: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte‑mă pe mine păcătosul. Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

 

Crucea

Luând ieromonahul Sfânta Cruce şi, dându‑i‑o în mână, zice:

A zis Domnul: De voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑şi ia crucea şi să‑Mi urmeze Mie.

 

Făclia

Apoi ia ieromonahul o lumânare aprinsă şi zice:

A zis Domnul: Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru cel din ceruri.

Ierodiaconul: Domnului să ne rugăm. Cântăreţii: Doamne miluieşte.

Ieromonahul citeşte această

 

Rugăciune

(letrină două rânduri) Doamne, Dumnezeul nostru, du înăuntru pe robul Tău (N, monahul) în curtea Ta cea duhovnicească, şi‑l numără pe dânsul împreună cu turma Ta cea cuvântătoare. Curăţeşte‑i cugetul lui de poftele trupeşti şi de amăgirea deşartă a vieţii acesteia; şi‑i dă lui neîncetat să‑şi aducă aminte de bunătăţile cele gătite celor ce Te iubesc pe Tine şi care pentru împărăţia Ta s‑au răstignit pe sineşi în această viaţă. Că Tu eşti Păstorul şi cercetătorul sufletelor noastre şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

 

Cântăreţii: Amin.

Şi binecuvântând ieromonahul pe monahul cel nou, îl duce şi‑l aşază în strană. De sunt mai mulţi îi aşază pe toţi, unul lângă altul. De este Sfânta Liturghie, ierodiaconul rosteşte: Domnului să ne rugăm.

 

Cântăreţii: Doamne miluieşte.

Ieromonahul sau protosul:

Că sfânt eşti Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

 

Cântăreţii: Amin. Şi celelalte ale Sfintei Liturghii.

După APOSTOLUL zilei se zice şi al tunderii în monahism sau numai acesta.

Prochimen, glasul al 3‑lea:

Domnul este lumina mea şi Mântuitorul meu, de cine mă voi teme?

Stih: Domnul este apărătorul vieţii mele, de cine mă voi înfricoşa?

Din Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel, citire:

(VI, 10‑17)

(letrină două rânduri) Fraţilor, întăriţi‑vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi‑vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduhuri. Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea şi, toate biruindu‑le, să rămâneţi în picioare. Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându‑vă cu platoşa dreptăţii. Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.

 

Aliluia, glasul al 4‑lea:

Stih: Săracul acesta a strigat şi Domnul l‑a auzit pe dânsul. Şi din toate necazurile lui l‑a izbăvit.

 

EVANGHELIA

Din Sfânta Evanghelie de la Matei, citire:

(X, 37‑38; XI, 28‑30)

(letrină două rânduri) Zis‑a Domnul: Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu‑şi ia crucea şi nu‑Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine. Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi‑vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihna sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.

La ectenia de după Evanghelie, după cererea: Încă ne rugăm pentru mila, viaţa…, se zic şi cererile pentru cel nou călugărit.

Încă ne rugăm pentru fratele nostru (N, monahul) pentru acoperirea şi ajutorul lui de la Dumnezeu.

Încă ne rugăm ca neprihănit, neosândit şi neîmpiedicat să împlinească el desăvârşirea chipului monahicesc.

Încă ne rugăm ca să petreacă el în toată cucernicia, în dreapta credinţă şi curăţenie.

Încă ne rugăm ca să se lepede el de omul cel vechi şi ca să se îmbrace în omul cel nou, cel zidit după chipul lui Dumnezeu.

Încă ne rugăm pentru lăsarea şi iertarea păcatelor lui săvârşite până acum.

Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri şi fac bine în sfânt lăcaşul acesta, pentru cei ce se ostenesc şi cântă şi pentru poporul ce stă înainte şi aşteaptă de la Tine mare şi bogată milă.

Ecfonisul:

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Cântăreţii: Amin.

Şi celelalte ale Sfintei Liturghii.

La timpul cuvenit merge monahul cel nou şi se împărtăşeşte (dacă are voie la aceasta).

În vremea Rugăciunii amvonului, se dă de către unul dintre ieromonahi, în mâinile celui călugărit, o Sfântă Evanghelie, şi vin fraţii pe rând, după ce s‑au miruit şi au luat anafură, la el şi sărută Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce şi, întrebându‑l cum îi este numele, el le spune numele şi fraţii îi zic: Să te miluieşti în Domnul, frate, rugându‑te şi pentru mine.

Până ce se face sărutarea, la strană se cântă această stihiră, glasul 1:

Să cunoaştem, fraţilor, puterea tainei, că pe fiul cel desfrânat care de la păcat a venit din nou la casa părintească, preabunul părinte îmbrăţişându‑l, îl sărută şi iarăşi îi dăruieşte semnele măririi sale, şi săvârşeşte tainică veselie cu cei de sus, jertfind viţelul cel îngrăşat, ca noi să ne purtăm în totul vrednici de iubitorul de oameni Părinte, Care a adus preaslăvită jertfă pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Apoi se face otpustul, pomenind, pe lângă hramul mănăstirii, sfântul zilei şi sfântul al cărui nume l‑a primit noul monah.

Ieşind din biserică noul monah cu lumânarea aprinsă, împreună cu duhovnicul, care l‑a luat sub mantie, merge la egumen pentru binecuvântare. Egumenul îl învaţă iarăşi cele ce privesc viaţa monahicească: despre ascultare, tăierea voii, umilita cugetare şi altele ce‑l va lumina Sfântul Duh.

Pentru învăţătură, s‑a pus aici acest mic cuvânt sfătuitor:

Iată, frate, că prin darul lui Dumnezeu te‑ai învrednicit a te îmbrăca în sfântul şi îngerescul chip, prin lepădarea cea desăvârşită a lumii şi a tuturor poftelor ei. Şi ai venit a sluji Domnului nostru Iisus Hristos, prin făgăduinţele ce ai dat înaintea sfântului Jertfelnic şi înaintea sfinţilor Lui îngeri şi a tuturor sfinţilor. Pentru aceasta, frate, se cuvine ţie de‑a pururea să ai înaintea ta ziua şi noaptea făgăduinţele acestea; căci nepăzindu‑le (care să nu fie) curate şi neprihănite, întrebat vei fi în ziua înfricoşătoarei judecăţi a Mântuitorului Hristos. Ştiind şi aceasta, de cine te‑ai lepădat şi de Cine te‑ai lipit; căci te‑ai lepădat de întuneric şi te‑ai lipit de lumină; deci, dar, ca fiul luminii să umbli slujind lui Dumnezeu credincios în toată curăţia şi adevărul; slujind şi părinţilor ca însuşi Mântuitorului Hristos, iar nu ca oamenilor, ca să fii tuturor ca o făclie aprinsă, după cuvântul Domnului: «Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă faptele voastre cele bune şi să preaslăvească pe Tatăl vostru Care este în ceruri». Fii următor în faptele cele bune Domnului nostru Iisus Hristos şi tuturor sfinţilor Lui, petrecând în adevărată ascultare şi în cea desăvârşită tăiere a voii tale, până la moartea ta, după cum te‑ai făgăduit, slujind lui Dumnezeu ziua şi noaptea cu toată răbdarea, umilinţa şi blândeţea. Ca şi pentru tine să se plinească făgăduinţa cea adevărată a Domnului nostru Iisus Hristos, Care însuşi a făgăduit‑o întru Sfânta Sa Evanghelie, zicând: «Unde sunt Eu, acolo şi sluga Mea va fi». Pe care făgăduinţă, părinte, să te învrednicească Preamilostivul Dumnezeu a o câştiga întru Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine slava, împreună şi Tatălui şi Sfântului Duh în veci. Amin.

Apoi binecuvântându‑l îi dă voie să plece, şi el merge la chilia sa.

Venind vremea mesei, merge şi monahul cel nou la trapeză şi stă cu lumânarea aprinsă în mâini ascultând citirea.

Cuvinte cheie: , , , , , ,

  • Pateric

    pateric.ro
    Siteul Pateric.ro a fost lansat în martie 2008, și cuprinde peste 800 de învățături.
    Vizitează siteul
  • Molitfelnic

    molitfelnic.ro
    Molitfelnicul e o carte ortodoxă de rugăciuni. Molitfelnic.ro reprezintă o colecție online a acestora. Siteul a fost lansat în 2011.
    Vizitează siteul
  • Psalm

    psalm.ro
    Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e mostenit din cultul iudaic.
    Vizitează siteul
  • Ceaslov

    ceaslov.ro
    Ceaslovul este cartea de bază a citețului și a cantorului (spre deosebire de Euchologion, care conține textele folosite de preot și diacon).
    Vizitează siteul
  • Acatist

    acatist.ro
    Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz.
    Vizitează siteul
  • Apocrife

    apocrife.ro
    Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură.
    Vizitează siteul
  • Evanghelie

    evanghelie.ro
    Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creștini vestea bună are ca scop prezentarea intervenției lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos.
    Vizitează siteul
  • Liturghie

    liturghie.ro
    Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe.
    Vizitează siteul
  • Filocalie

    filocalie.ro
    Filocalia este o culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși.
    Vizitează siteul