Cartea:   » »

Cărți

Randuiala slujbei ce se face la vreme de seceta sau neplouare

Rânduiala slujbei ce se face la vreme de secetă sau neplouare

 

După ce s‑a săvârşit Sfânta Liturghie cu ecteniile şi rugăciunile din Liturghier pentru neplouare, preotul face început: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Împărate ceresc…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia…, Doamne miluieşte (de 12 ori). Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori). Psalmul 64: Ţie Ţi se cuvine cântare, Dumnezeule, în Sion… (caută‑l la pagina 355). Slavă… Şi acum…, Aliluia (de 3 ori). Slavă Ţie, Dumnezeule…

 

Iar diaconul zice ectenia mare: Cu pace Domnului să ne rugăm până la: Pentru cei ce călătoresc…, apoi se adaugă acestea:

 

Pentru ca să nu pomenească fărădelegile şi nedreptăţile poporului, ci să‑Şi întoarcă de la noi toată mânia, care este cu dreptate pornită asupra noastră, şi să nu ne omoare pe noi cu foamea şi cu setea, Domnului să ne rugăm.

Pentru bună întocmirea văzduhului şi pentru ca ploi de bună trebuinţă, spre rodire, cu milostivire să trimită pământului şi poporului Său, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca întru mânia Sa să nu piardă pe poporul Său şi dobitoacele, ci să poruncească norilor să plouă ca să rodească pământul, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să poruncească pământului să răsară roade spre veselia şi hrana poporului Său, verdeaţă spre folosul oamenilor şi iarbă dobitoacelor, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să caute cu milostivire spre strigarea, plângerea, suspinarea şi rugăciunile cele de umilinţă ale bătrânilor, ale tinerilor, ale pruncilor şi ale întregului popor, şi să nu ne piardă cu foamete, pentru păcatele noastre, ci să cureţe de moarte sufletele noastre şi să ne hrănească pe noi în vreme de foamete, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca rugăciunile noastre să fie bineprimite, şi precum pe Ilie, oarecând, aşa să ne audă şi pe noi şi să ne miluiască, cu ploaie şi cu bună întocmire a văzduhului, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să audă cu milostivire glasul rugăciunii noastre şi să ne izbăvească pe noi de foamete, de boli, de cutremur, de potop, de foc, de grindină, de sabie, de venirea asupra noastră a altor neamuri, de războiul cel dintre noi de toată rana cea aducătoare de moarte, Domnului să ne rugăm.

 

Şi continuă ectenia obişnuită: Pentru ca să fim izbăviţi noi…, Apără, mântuieşte…, Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata…, Ecfonis: Că Ţie se cuvine slava…, Strana: Amin. Şi îndată se cântă: Dumnezeu este Domnul…, glasul al 2‑lea, şi troparele acestea:

 

Cel ce faci, cu porunca Ta, bună întocmire văzduhului, Doamne, dăruieşte pământului ploaie de voie, ca să aducă poporului Tău roade din destul şi să sature toată vietatea, cu bunăvoirea Ta, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor Tăi.

 

Slavă…

Făcător şi ziditor a toate şi dătător de bunătăţi ştiindu‑Te pe Tine, Doamne, către Tine cădem şi cu dinadinsul Te rugăm: îndură‑Te, Milostive, şi iartă, ca un Bun, fărădelegile noastre, şi de mânia care cu dreptate este pornită asupra noastră izbăveşte pe robii Tăi, dând, ca un bun şi mult‑Milostiv, pământului celui însetat ploi cu bune roade.

 

Şi acum…, a Născătoarei:

Ceea ce eşti păzitoare nebiruită a creştinilor, şi rugătoare neîncetată către Făcătorul, nu trece glasurile cele de rugăciune ale păcătoşilor; ci sârguieşte ca o bună spre ajutorul nostru, care cu credinţă strigăm către tine: grăbeşte spre rugăciune şi te nevoieşte spre îmblânzire, apărând pururea pe cei ce te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

 

Apoi Psalmul 50: Miluieşte‑mă, Dumnezeule… (caută‑l la pag. 152).

 

Canonul de rugăciune către Domnul Iisus Hristos, la vreme de secetă

Cântarea 1, glasul al 2‑lea:

Irmosul:

(letrină două rânduri) «Veniţi, popoarelor, să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea şi a trecut poporul pe care l‑a liberat din robia egiptenilor, căci cu slavă S‑a preaslăvit».

 

Stih: Mult‑Milostive Doamne auzi‑ne pe noi păcătoşii, rugându‑ne Ţie.

 

Primeşte, Mântuitorule, rugăciunile din gurile noastre cele nevrednice şi trimite din cer pământului ploaie aducătoare de roade, ca un Iubitor de oameni şi mult‑Milostiv.

Treci acum cu vederea, Doamne, păcatele noastre şi întoarce mânia Ta, pe care cu dreptate ai adus‑o peste noi, Mântuitorule, şi trimite din cer ploaie pământului, ca un Iubitor de oameni şi mult‑Milostiv.

 

Slavă…

Veniţi, popoare, să plângem toţi înaintea Dumnezeului tuturor, cu umilinţă strigând: treci, Iubitorule de oameni, greşealele noastre, şi trimite din cer apă pământului celui însetat, ca un mult‑Milostiv.

 

Şi acum…, a Născătoarei:

Prin tine, Născătoare de Dumnezeu, am cunoscut Lumina; pentru aceea te rugăm şi cerem: roagă‑te neîncetat Făcătorului şi Fiului tău să trimită pământului ploaie.

 

Cântarea a 3‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) «Întăreşte‑ne pe noi întru Tine, Doamne, Care prin lemnul crucii ai omorât moartea, şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, ale celor care Te lăudăm pe Tine».

Doamne, Care ţii toate făptura în palmă, ascultă ca un îndurat rugăciunile robilor Tăi şi trimite apă peste tot pământul.

Fiind bun şi iertător, ca Cel ce ai adânc de îndurare, Doamne, nu trece rugăciunile noastre, ci trimite ploaie paşnică peste tot pământul.

 

Slavă…,

Bogăţia, care ne‑ai dat nouă, am risipit‑o în desfrânări; dar, Doamne, ca Cel ce ai multă milă, Părinte bun fiind, îndură‑Te şi dă ploaie binefăcătoare pe faţa pământului.

 

Şi acum…, a Născătoarei:

Preacurată, tu, care ai îndrăznire bineprimită către Fiul tău cel iubitor de oameni, roagă‑L să dea ploaie aducătoare de roade pământului, cu mijlocirea ta.

 

Catavasie:

«Mântuieşte din nevoi pe robii Tăi, Milostive, că noi cu umilinţă către Tine, Stăpânul şi Domnul Iisus Hristos, alergăm, ca la Mântuitorul şi Izbăvitorul tuturor».

 

Cântarea a 4‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) «Pe Tine Te cânt, Doamne, căci glasul Tău am auzit şi m‑am spăimântat; venit‑ai până la mine căutându‑mă pe mine cel rătăcit. Pentru aceea preaslăvesc marea Ta pogorâre către mine, mult‑Milostive».

Caută din înălţime Bunule, spre noi care am păcătuit, şi dăruieşte, Doamne, mila Ta peste tot pământul şi trimite, rugămu‑ne Ţie, bogatele Tale mile, Iubitorule de oameni.

A venit peste noi păcătoşii urgia Ta, care a încuiat cerurile ca să nu dea ploi pământului Tău; pentru aceea noi robii Tăi ne rugăm Ţie: să nu ne cerţi pe noi, Cuvinte, cu mânia Ta, Iubitorule de oameni.

 

Slavă…,

Doamne, Care prefaci văzduhul cu porunca Ta, dăruieşte‑ne nouă ploaie prielnică, trimiţând roade cu îndestulare, ca toată vietatea să se sature prin bunătatea Ta, Iubitorule de oameni.

 

Şi acum…, a Născătoarei:

Tu, Născătoare de Dumnezeu, Maică te‑ai făcut Dumnezeului nostru; pentru aceea cu credinţă te rugăm pe tine, ca ceea ce ai îndrăznire: roagă‑L pentru noi toţi să trimită apă peste tot pământul.

 

Cântarea a 5‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) «Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, spre lumina poruncilor Tale îndreptează‑ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim».

Cu rugăciunile celor fără de trup, Mântuitorule, îmblânzit fiind, auzi‑ne pe noi toţi care Te rugăm neîncetat şi dă ploaie pământului Tău celui însetat, ca un iubitor de oameni.

Fii nouă, Doamne, blând în vremea ispitelor şi ne fereşte pe noi de ameninţarea ce stă asupra noastră şi trimite pământului Tău ploaie prielnică, ca un iubitor de oameni.

 

Slavă…,

Sfinţilor doisprezece Apostoli şi purtătorilor de biruinţă mucenici, faceţi rugăciune către Dumnezeu pentru noi, ca să fim izbăviţi de toată nevoia, mânia şi întristarea.

 

Şi acum…, a Născătoarei:

Tot neamul pământesc te avem acum cu adevărat mijlocitoare către Dumnezeu, Fecioară; pentru aceea te rugăm, cu acoperământul tău mântuieşte cetatea ta din toată nevoia.

 

Cântarea a 6‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) «De adâncul păcatelor fiind cuprins, chem adâncul cel de nepătruns al milostivirii Tale, Dumnezeul meu, din stricăciune scoate‑mă».

Mulţimea mucenicilor, ca cei ce aveţi îndrăznire multă către Domnul, rugaţi‑vă să dăruiască acum ploaie şi roade de îndestulare peste tot pământul, ca un milostiv.

Ne rugăm, Doamne, cu mijlocirile ucenicilor Tăi, uşurează, lasă greşealele noastre, întoarce de la noi mânia, şi dă pământului ploaie, ca un milostiv.

 

Slavă…,

Cu dragoste sufletească Te rugăm pe Tine, Stăpâne Doamne, păzeşte‑ne ca un bun şi iubitor de oameni, şi dăruieşte pământului celui însetat ploaie aducătoare de roade, ca un milostiv.

 

Şi acum…, a Născătoarei:

Te rugăm, preacurată Născătoare de Dumnezeu, nu înceta a ruga pe Fiul tău, pentru noi robii tăi, să se îndure de noi şi să ne izbăvească de toată urgia, şi pământului celui însetat să‑i dea ploaie binefăcătoare.

 

Cântarea a 7‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) «Porunca tiranului nebăgând‑o în seamă, preaînţelepţii tineri n‑au slujit chipului celui de aur din câmpul Deira, şi aruncaţi fiind în văpaia focului, răcorindu‑i pe dânşii îngerul, au cântat, zicând: binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri».

Stăpânitorul tuturor sufletelor pe Tine ştiindu‑Te, Bunule, Te rugăm, păzeşte‑ne, iartă‑ne ca un bun şi iubitor de oameni, şi ne izbăveşte de dreapta mânie de acum, şi dă ca un bun ploaie pământului celui însetat.

Precum oarecând pe Manase care s‑a căit l‑ai scos, Mântuitorule, din robia Babilonului, şi l‑ai izbăvit din nevoia cea aducătoare de moarte, Milostive, îndură‑Te şi ne dă nouă milele Tale şi ne păzeşte de foamete şi de cutremur şi de toate relele, dăruind ploaie pământului celui însetat.

 

Slavă…,

Milostiveşte‑Te acum spre noi, ca un bun şi milostiv, că am greşit şi fărădelege am făcut şi nici unul nu ne‑am îndreptat; pentru aceea cu frică Te rugăm pe Tine, Iubitorule de oameni: să nu pedepseşti cu urgia ta clerul şi poporul, ci trimite apă pământului celui însetat.

 

Şi acum…, a Născătoarei:

Pe tine toţi muritorii te ştim scăpare, întărire şi armă nebiruită, Născătoare de Dumnezeu, şi te rugăm noi robii tăi: izbăveşte poporul şi cetatea ta de venirea altor neamuri, de foamete, de boli, de cutremur şi de toată nevoia, şi trimite cu rugăciunile tale rouă pământului celui însetat.

 

Cântarea a 8‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) «Pe Dumnezeu, Care S‑a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii cei de demult şi văpaia în rouă o a prefăcut, ca pe Domnul, lăudaţi‑L toate lucrurile şi‑L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Ilie prin cuvânt a oprit ploaia pe pământ, şi din nou prin cuvânt a pogorât‑o din cer. Pentru aceea Te rugăm: pentru rugăciunile aceluia, Milostive, trimite din cer ploaie pământului.

Cu cetele îngerilor şi cu proorocii şi cu mucenicii, cu soboarele arhiereilor şi cu mulţimea preacuvioşilor, ca pe Făcătorul tuturor şi Domnul, Te rugăm să mântuieşti pe cei ce Te laudă pe Tine, şi să trimiţi din cer ploaie pământului.

 

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Precum ai izbăvit, ca un Dumnezeu, pe Iona din chit şi din mare şi pe Daniel din groapa cu lei, aşa şi acum, Bunule, auzi‑ne pe noi robii Tăi şi scapă de toată nevoia pe poporul Tău.

 

Şi acum…, a Născătoarei:

Pe tine, ceea ce ai născut pe Iisus, te chemăm, Născătoare de Dumnezeu, să te rogi acum ca să Se îndure şi să mântuiască pe poporul cel ce a păcătuit, şi care din nou aleargă cu dragoste la tine, şi te preaînalţă întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) «Pe Dumnezeu Cuvântul, Care cu înţelepciune mai presus de cuvânt, de la Dumnezeu a venit ca să înnoiască pe Adam cel căzut cumplit în stricăciune din pricina mâncării, şi din Sfânta Fecioară în chip de negrăit S‑a întrupat pentru noi credincioşii, cu un gând în cântări să‑L slăvim».

Îndurate, când noi cerem iubirea Ta de oameni, Bunule, pentru pământul cel însetat, arată‑Te blând, Stăpâne, ca un Dumnezeu atotputernic, şi dăruieşte‑ne, ca un bun, ploaie aducătoare de roadă, şi mântuieşte sufletele noastre.

Miluieşte, Milostive, lucrul mâinilor Tale, iartă‑ne pe noi ca un bun, şi să nu cerţi poporul cu mânia Ta, ci pleacă acum urechea Ta şi ia aminte la rugăciunea noastră, şi dăruieşte pământului Tău pâraie de apă, Doamne.

 

Slavă…,

Izbăveşte de neamuri străine şi de toţi vrăjmaşii cetatea Ta şi pe tot poporul, şi ploi roditoare dăruieşte, Îndurate, spre îndestulare de toate roadele, şi trimite tuturor mântuire, Iubitorule de oameni.

 

Şi acum…, a Născătoarei:

Văzându‑ne neputincioşi la suflet şi la trup şi loviţi de nenorociri cumplite, Stăpână, care vindeci cu îndurarea ta, slobozeşte‑ne din întristările care ne apasă acum, ca toţi cu cântări neîncetat să te mărim.

 

Apoi: Cuvine‑se cu adevărat…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia… şi troparele, glasul al 6‑lea: Miluieşte‑ne pe noi, Doamne… (caută‑le la paginile 7‑8), după care preotul zice ecfonisul:

 

Că Sfânt eşti, Dumnezeul nostru, şi întru sfinţi Te odihneşti, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

 

Strana: Amin şi cântă: Sfinte Dumnezeule…, iar diaconul zice: Să luăm aminte. Preotul: Pace tuturor. Citeţul: Şi duhului tău.

 

Prochimen, glasul al 4‑lea

Brazdele pământului adapă‑le şi înmulţeşte roadele lui.

Stih: Întru picăturile Tale veseli‑se‑va, răsărind.

 

APOSTOLUL

Diaconul: Înţelepciune.

Din Epistola Sfântului Apostol Iacov, citire:

(V, 7‑9, 17‑18)

(letrină două rânduri) Fraţilor, fiţi îndelung‑răbdători, până la venirea Domnului. Iată, plugarul aşteaptă roadă cea scumpă a pământului, îndelung‑răbdând, până ce primeşte ploaia timpurie şi târzie. Fiţi, dar, şi voi îndelung‑răbdători; întăriţi inimile voastre, căci venirea Domnului s‑a apropiat. Nu vă plângeţi, fraţilor, unul împotriva celuilalt, ca să nu fiţi judecaţi; iată Judecătorul stă înaintea uşilor. Ilie era om, asemenea cu noi în slăbiciuni, dar cu rugăciune s‑a rugat ca să nu plouă, şi nu a plouat trei ani şi şase luni. Şi iarăşi s‑a rugat, şi cerul a dat ploaie, şi pământul a odrăslit roadă sa.

 

Preotul: Pace ţie. Citeţul: Şi duhului tău. Aliluia, glasul al 4‑lea:

Stih 1: Vei binecuvânta cununa anului bunătăţii Tale şi câmpiile Tale se vor sătura.

Stih 2: Se vor îngrăşa cele frumoase ale pustiului şi cu bucurie dealurile se vor încinge.

 

EVANGHELIA

Diaconul: Înţelepciune, drepţi…

Din Sfânta Evanghelie de la Matei, citire:

(Matei XVI, 1‑3; Luca IV, 24‑26; Ioan VI, 30‑33)

(letrină două rânduri) În vremea aceea s‑au apropiat de Iisus fariseii şi saducheii şi, ispitindu‑L, I‑au cerut să le arate semn din cer. Iar El, răspunzând, le‑a zis: Când se face seară, ziceţi: Mâine va fi timp frumos, pentru că cerul este roşu; iar dimineaţa ziceţi: Astăzi va fi furtună, pentru că cerul este roşu posomorât. Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s‑o judecaţi, dar semnele vremilor nu le puteţi! Adevărat zic vouă că nici un prooroc nu este bineprimit în patria sa. Şi adevăr vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie, în Israel, când s‑a încuiat cerul trei ani şi şase luni, încât a fost foamete mare peste tot pământul. Şi la nici una dintre ele n‑a fost trimis Ilie, decât la o femeie văduvă, din Sarepta Sidonului. Şi iarăşi au zis către Dânsul iudeii: Dar ce minuni faci Tu, ca să vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi? Părinţii noştri au mâncat mană în pustiu, precum este scris: pâine din cer le‑a dat lor ca să mănânce. Dar Iisus le‑a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Nu Moise v‑a dat pâinea cea din cer, ci Tatăl Meu vă dă din cer pâinea cea adevărată. Pentru că pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer şi care dă viaţă lumii.

 

Şi îndată diaconul zice cu toată umilinţa, în auzul tuturor, ectenia întreită: Miluieşte‑ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta…, până la: Încă ne rugăm pentru fericiţii…, apoi adaugă acestea:

 

Cel ce nu voieşti moartea păcătosului, ci aştepţi întoarcerea şi pocăinţa lui, auzi‑ne pe noi, care ne rugăm Ţie şi cu milostivire iertând păcatele noastre, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Cel ce ridici norii de la marginile pământului şi fulgerele spre ploaie le‑ai făcut, porunceşte acelora să sloboadă ploi liniştite şi rouă aducătoare de roadă pe pământ, cu lacrimi ne rugăm Ţie ca unui bun: auzi‑ne degrabă şi cu milostivire ne miluieşte.

Cel ce chemi apa mării şi o verşi peste faţa întregului pământ, trimite binecuvântarea Ta peste noi, care ne rugăm Ţie, şi ne miluieşte.

Precum sunt ochii slujnicei către mâinile stăpânei sale, aşa sunt ochii noştri către Tine, Dumnezeule; cu ochi milostivi caută spre noi, rugămu‑ne Ţie, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Ploaie prielnică, îndestulă şi paşnică, şi bună rodire dă pământului celui însetat, şi mântuieşte toate făpturile şi pe noi care ne rugăm Ţie, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Cel ce îmbraci cerul cu nori şi găteşti ploaie, rourează pământul cu îndestularea binecuvântării Tale, Bunule. Îndură‑Te şi trimite nouă milele Tale cele bogate, rugămu‑ne Ţie, Iubitorule de oameni, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Cel ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre folosul oamenilor, adapă brazdele pământului şi înmulţeşte roadele şi izbăveşte oamenii şi animalele, rugămu‑ne Ţie, întru tot puternice Doamne, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Trimite ploile Tale, Iubitorule de oameni, peste locurile cele lipsite şi cărora le trebuie, şi pe noi, care ne rugăm Ţie, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Cel ce răsari soarele Tău peste cei buni şi peste cei răi şi dai ploaie peste cei drepţi şi peste cei păcătoşi, caută spre noi cu milostivire, şi cu bunătatea Ta înmulţeşte seminţele şi roadele pământului, rugămu‑ne Ţie, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Îndură‑Te şi Te milostiveşte, miluieşte şi trimite peste noi îndurările Tale, Iubitorule de oameni, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Care întru cele de sus locuieşti şi spre cele smerite priveşti, Dumnezeule, caută cu milostivire spre poporul Tău cel ce Te‑a mâhnit şi a întărâtat iubirea Ta de oameni, şi ca un milostiv şi lesne iertător îndură‑Te şi miluieşte moştenirea Ta şi oile păşunii Tale, şi cu milă şi cu îndurări cercetează via pe care a sădit‑o dreapta Ta; întru zdrobirea inimii, cu smerenie ne rugăm Ţie, auzi‑ne şi cu milostivire ne miluieşte.

Cel ce locuieşti întru cele înalte şi cauţi spre cele smerite, caută cu bună îndurare spre poporul Tău care Te‑a mâniat pe Tine, Iubitorule de oameni; cu umilinţă ne rugăm Ţie, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Să nu pomeneşti fărădelegile noastre, Stăpâne, că de vei căuta la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea suferi? Ne rugăm Ţie, auzi‑ne şi cu milostivire ne miluieşte.

Auzi‑ne pe noi, Doamne, că blând şi milostiv eşti, şi trimite pământului Tău binecuvântarea Ta din cer; ne rugăm Ţie, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Auzi‑ne pe noi, Dumnezeule, că bună este mila Ta, şi ne miluieşte pe noi cu bună îndurarea Ta şi udă pământul cu ploaia binecuvântării Tale; ne rugăm Ţie, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Degrabă să ne întâmpine pe noi îndurările Tale, Doamne, că am sărăcit foarte; ajută‑ne nouă, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, şi caută spre pământ cu ploaie aducătoare de roade; ne rugăm Ţie, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Încă ne rugăm Ţie, Doamne Dumnezeule, Mântuitorul nostru, Să fie izbăvite (de eşti în mănăstire, zi: sfânt locaşul acesta; de eşti în oraş, zi: oraşul acesta; iar de eşti în sat, zi: satul acesta) oraşele, satele şi toate ţările şi cei ce cu credinţă locuiesc în ele: de foamete, de potop, de cutremur, de boală, de grindină, de foc, de sabie, de năvălirea altor neamuri, de războiul cel dintre noi şi de toate rănile cele aducătoare de moarte; şi milostiv, blând şi lesne iertător să fie bunul şi iubitorul de oameni Dumnezeul nostru pentru păcatele noastre. Să întoarcă şi să împrăştie toată urgia cea pornită asupra noastră, şi să ne izbăvească pe noi de dreapta Sa ameninţare. Să ne trimită nouă ploaie paşnică şi să verse pe pământ râuri de bunătate şi de roade aducătoare, şi să ne miluiască pe noi. Întru pocăinţă, cu umilinţă ne rugăm Ţie şi zicem toţi: Iubitorule de oameni, degrabă auzi‑ne şi cu milostivire ne miluieşte.

Preotul: Auzi‑ne pe noi, Dumnezeule… Apoi arhiereul sau preotul zice: Pace tuturor. Strana: Şi duhului tău. Diaconul:

 

Cu umilinţă şi întru pocăinţă, toţi plecând genunchii sufletelor şi ai trupurilor noastre, Domnului să ne rugăm.

 

Tot poporul pleacă genunchii şi capetele, şi însuşi arhiereul sau preotul, plecându‑şi genunchii, cu pătrundere şi inimă umilită citeşte rugăciunile acestea făcute de Calist, patriarhul Constantinopolului:

 

Rugăciunea întâi

Domnului să ne rugăm.

(letrină două rânduri) Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Care ai ascultat pe Ilie Tesviteanul pentru dragostea cea către Tine şi ai poruncit să se oprească ploaia ce se trimitea pământului la vreme; apoi iarăşi, prin rugăciunea lui, ai dăruit ploaie aducătoare de roadă; Însuţi Stăpâne a toate, fiind îmblânzit de singură îndurarea Ta, dăruieşte moştenirii Tale ploaie liniştită. Şi trecând cu vederea greşealele noastre, trimite ploile Tale peste locurile cele lipsite şi care au trebuinţă. Veseleşte faţa pământului pentru săracii poporului Tău, pentru prunci, pentru animale şi pentru toate celelalte, căci de la Tine aşteaptă să le dai lor hrană la vreme potrivită. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeu care miluieşti şi mântuieşti, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 

Rugăciunea a doua

Domnului să ne rugăm.

(letrină două rânduri) Doamne, Dumnezeule atotţiitorule, Care ridici norii de la marginea pământului, Cel ce ai făcut fulgerele spre ploaie, Care scoţi vânturile din vistieriile Tale, Cel ce chemi apa mării şi o verşi peste faţa a tot pământul, Ţie ne rugăm şi cu umilinţă cădem înaintea Ta, mărturisind păcatele noastre şi cerând de la Tine mila cea bogată: deschide stăvilarele cerului; porunceşte norilor să dea ploaie; îndură‑Te de toate cele de pe pământul Tău; îndură‑Te de bătrâni, de tineri, de pruncii de la sân, de robii şi roabele Tale, de fii şi de fiice şi de toate animalele pământului, şi fă să crească pâine de mâncare pentru noi şi iarbă pentru animale. Primeşte rugăciunile poporului Tău şi să nu lepezi suspinurile săracilor; să nu ne mustri pe noi cu mânia Ta; să nu ne cerţi cu iuţimea Ta; să nu pierzi pe poporul Tău cu foamea şi cu setea, căci ochii tuturor spre Tine nădăjduiesc, ca să ia de la Tine hrană la vreme potrivită; în Tine nădăjduim şi afară de Tine pe altul nu ştim; de la Tine aşteptăm milă bogată. Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 

Rugăciunea a treia

Domnului să ne rugăm.

(letrină două rânduri) Doamne, Dumnezeul nostru, ştim că nevrednici suntem de îndurările Tale şi că nu suntem vrednici să ridicăm ochii noştri şi să căutăm la cer, să stăm înaintea Ta şi să‑Ţi spunem cererile noastre, căci ce bine am făcut ca să dobândim cererile? Prin bunătatea Ta cea nemăsurată ne‑ai adus din nefiinţă în fiinţă, cu chipul Tău ne‑ai cinstit şi toată făptura ai supus‑o nouă; dar noi, cu atâtea faceri de bine fiind dăruiţi, ca nişte vrăjmaşi ne‑am arătat, şi poruncile Tale, ale Făcătorului de bine, le‑am călcat, şi viaţă prihănită şi gând spurcat şi necurat ne‑am agonisit. Şi nu numai dragostea Ta am lepădat, ci ca fiarele ne purtăm şi unul pe altul ne mâncăm, prin uneltiri lacome şi prin nedreapta noastră voinţă. Deci cum să fim vrednici şi să ne bucurăm de binefacerile Tale? Tu eşti drept, noi nedrepţi; Tu iubeşti, noi duşmănim; Tu eşti îndurător, noi neîndurători; Tu făcător de bine, noi răpitori. Ce legătură avem cu Tine, ca să ne împărtăşim de bunătăţile Tale? Mărturisim dreptatea Ta, cunoaştem osânda noastră, vestim binefacerile Tale, înmiit suntem vinovaţi de moarte. Iată ne aflăm sub mâna Ta cea preaputernică şi care ţine toate. Lesne este mâinii Tale celei atotputernice ca într‑o clipă să ne piardă pe noi; iar cât priveşte gândul şi purtarea noastră, drept este să fim daţi pierzării, preadrepte Judecătorule. Dar acest lucru nu este cu totul vrednic de îndrumarea Ta cea nebiruită şi de bunătatea Ta cea de negrăit, preaiubitorule de oameni Stăpâne.

Pentru aceasta, îndrăznind spre milostivirea Ta cea nepătrunsă şi spre îndurarea Ta ce nu ţine minte răul, ne apropiem către Tine, Făcătorule de bine, noi nevrednicii şi nemulţumitorii. Nu ne da pe noi, pentru păcatele noastre, în mâinile secetei, nici pentru fărădelegile noastre să ne striveşti pe noi în cătuşele foametei; ci pentru bunătatea Ta, dă pământului ploaia pe care de bunăvoia Ta ai hotărât‑o moştenirii Tale şi umple de apele Tale cele roditoare de viaţă sânurile pământului, căci iată acesta stă înainte ca o maică cu sânul secat; şi precum sânul aceleia, lipsit de lapte, aduce moarte pruncului, aşa şi pământul, stând cu brazdele sale neîmpărtăşite de umezeală, îşi veştejeşte verdeaţa şi aduce stricăciune roadelor lui, şi pe noi ne ameninţă foametea şi moartea. Căci arşiţa din vremea secetei ca o flacără pârjolitoare veştejind semănăturile, prevesteşte pierzare roadelor lui; dar Tu cu mila Ta cercetează‑l pe el, şi văzduhul cu nori de ploaie bine‑l tocmeşte, şi cu ploaia Ta cea bogată satură pământul şi înviază roadele lui, şi cu suflări de vânturi mai bune fă‑le întregi şi pline, şi cu bună îndurarea Ta, înmulţeşte roadele prin care ai hotărât să se ţină viaţa cea trupească; pentru că de nu vei da Tu cu bunăvoirea Ta ploile Tale cele îndestulătoare, pământul nostru nu‑şi va da roada sa; ci pentru mulţimea îndurărilor Tale, ascultă rugăciunea noastră, a nevrednicilor robilor Tăi. Că Tu eşti, Doamne, izvorul milei şi Dătătorul bunătăţilor, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 

Rugăciunea a patra

Domnului să ne rugăm.

(letrină două rânduri) Doamne, Doamne, Care prin proorocul Tău Ilie ai dezlegat seceta şi cu cădere de ploi ai plouat pe faţa pământului, şi cu prisosinţa roadelor ai săturat poporul Tău din belşug, Însuţi şi acum, fiind îmblânzit de fireasca Ta bunătate, dăruieşte pământului ploi liniştite, spre rodirea roadelor de peste an. Căci Tu eşti Cel care ai aşezat apele la locurile lor şi ai făcut văzut pământul ce era acoperit de ele; Tu eşti Cel care i‑ai poruncit lui să odrăslească toate felurile de roade spre îndulcirea noastră; Tu eşti Cel care pe vremea lui Noe, pentru păcatele oamenilor, ai desfăcut izvoarele adâncului şi ai deschis stăvilarele cerului, şi faţa pământului ai făcut‑o ca o mare spre pierderea a tot trupul; Tu eşti Cel care acoperi cu ape înălţimile lui; Tu eşti Cel care ridici norii şi le porunceşti să slobozească picături de ploaie; Tu eşti Cel care ridici apa mării şi o verşi peste faţa pământului; Tu eşti Cel care ai pus hotar ploii şi ai rânduit ploi îndestulătoare şi râurile le umpli de ape şi adăpi pământul şi saturi de apă brazdele lui spre înmulţirea frumoaselor lui roade; Tu eşti Cel care ai despărţit marea şi râul umblat l‑ai făcut şi apă din piatră ai izvorât şi amărăciunea apelor în dulceaţă o ai prefăcut. Firea apelor ştie pe Făcătorul ei, cunoaşte pe Stăpânul său, nu uită datoria slujbei ei. De Te vede pe Tine, Stăpânul, mâniat asupra noastră, atunci ea ori pornindu‑se nemăsurat aduce pieire, ori încetând se opreşte şi locul ei îl ia seceta şi văzduhul ca văpaia se face şi roadele pământului se veştejesc şi noi în mâinile primejdiei cădem. Şi iarăşi de Te vede pe Tine, Dumnezeul cel iubitor de oameni, blând şi lesne iertător, ploi găteşte, şi ploi pe pământ se coboară, şi văzduhul cu bună răsuflare se face, şi pământul, plecându‑se poruncii Tale, roduri de prisosit răsare din adâncurile lui.

Deci pe Tine, făcătorul şi ţiitorul tuturor, Te rugăm, zicând: miluieşte‑ne pe noi, Doamne, miluieşte‑ne pe noi. Adu‑Ţi aminte că suntem lucrul mâinilor Tale; ia aminte la neputinţa firii noastre, că Tu ne‑ai făcut pe noi. Vezi neliniştea păsărilor, mugetul animalelor, plângerea pruncilor, strigarea tinerilor, chinuirea bătrânilor, lipsa orfanilor, părăsirea văduvelor, strâmtorarea săracilor şi glasul cel rugător al întregului Tău popor, şi cercetează pământul şi‑l adapă cu ploi bogate, pentru că, lipsit de umezeală, ameninţă roadele sale cu veştejire, iar pe oameni şi animale, cu pierzare. De demult, când ai trimis pierzare oamenilor prin apă, Ţi‑ai adus aminte de Noe, care era purtat în corabie de acele ape nemăsurate, şi Ţi‑ai adus aminte şi de păsări şi de animale şi de fiare şi de târâtoare; şi ai adus vânt pe pământ şi s‑a domolit apa, iar pe Noe şi vietăţile care erau cu dânsul, ca pe o sămânţă le‑ai păstrat, spre a doua facere a lumii. Şi acum, când prin uscăciunea care a cuprins văzduhul, ne ameninţi cu foamete şi cu moarte, adu‑Ţi aminte de poporul care nădăjduieşte spre Tine, adu‑Ţi aminte de păsări, adu‑Ţi aminte şi de animale şi de vânt cu rouă ca să înceteze seceta, şi fă să crească seminţele pământului spre hrana oamenilor şi a animalelor, şi iarăşi le învredniceşte pe toate de purtarea ta de grijă.

Că Tu eşti Cel care răsari iarbă animalelor şi verdeaţă spre folosul oamenilor; şi Tu eşti Cel care scoţi pâine din pământ şi dai vin şi cu untdelemn veseleşti feţele oamenilor, ca, hrănindu‑ne cu îndestulare din bunătăţile Tale, în veselia inimii să preaslăvim bunătatea Ta, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 

Rugăciunea a cincea

Domnului să ne rugăm.

(letrină două rânduri) Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care cu cuvântul Tău toate din nefiinţă le‑ai adus; Cel care ai luat ţărână din pământ şi ai zidit pe om şi cu suflet cuvântător şi cu chipul Tău l‑ai cinstit pe dânsul, şi ai zis: creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul; Cel care dai hrană animalelor şi puilor de corbi; Care prin marea şi mântuitoarea Ta venire în trup ai săturat multe mii, o dată cu şapte, iar altă dată cu cinci pâini, Însuţi, întru tot Bunule Stăpâne, şi pe poporul acesta care cheamă preasfânt numele Tău, cu prisosinţă hrăneşte‑l prin dreapta Ta cea atotfăcătoare şi de mari daruri împărţitoare. Caută, Doamne, spre săracii poporului Tău, Tu Care deschizi mâna Ta şi umpli de bunătate toată făptura; miluieşte‑ne pe noi pe toţi cu milostivire, căci Tu, Stăpâne, Iubitorule de oameni, singur eşti Tatăl nostru al tuturor, şi la Tine unul ridicăm ochii, ca cel înţărcat spre maica sa. Preabunule Stăpâne, al Tău este cuvântul: cereţi şi se va da vouă, căutaţi şi veţi afla. Dă, Stăpâne, celor care cer acum, împreună cu hrana cea duhovnicească, şi pe cea trebuitoare trupului, şi hrăneşte pe poporul Tău cel flămând. Dăruieşte pământului ploi la vreme, bună întocmire a văzduhurilor şi îndestulare de tot felul de roade; pe cei ce se chinuiesc în neputinţă şi în rea pătimire, în friguri şi în multe feluri de boli, cercetează‑i. Izbăveşte, Doamne, cetatea aceasta numită cu numele Tău, şi toate cetăţile şi ţările: de foamete, de boli, de cutremur, de potop, de foc, de sabie şi de omor, dăruindu‑ne nouă milele Tale.

Cu harul Părintelui Tău celui fără de început şi de o fiinţă şi al Preasfântului şi întocmai cinstit Duhului Tău; cu rugăciunile şi mijlocirile preabinecuvântatei Născătoarei de Dumnezeu, ale de Dumnezeu grăitorilor Tăi apostoli, şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Amin.

 

Rugăciunea a şasea

Domnului să ne rugăm.

(letrină două rânduri) Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care, pentru mântuirea noastră, ai binevoit a purta trup, pentru ca în chip minunat să preaslăveşti firea cea cuvântătoare cu bunătatea şi cu îndurarea Ta cea negrăită, şi ai făgăduit a ierta pe cei care cu adevărată pocăinţă se întorc din adâncul păcatului, încât atunci când vor căuta la Tine în chip cu adevărat smerit, prin împlinirea poruncilor Tale cele dumnezeieşti, să poată cu îndrăznire a Te avea pe Tine Dumnezeu milostiv şi blând, lasă acum toate fărădelegile noastre şi pleacă urechea Ta către noi şi ne auzi pe noi smeriţii şi păcătoşii, precum ai auzit odinioară pe Ilie Tesviteanul, încât numai cu cuvântul el a legat cerul spre înţelepţirea acelui popor neascultător; după aceea iarăşi printr‑însul lucrând cu ştiuta Ta iubire de oameni, poruncind norilor, ai adăpat tot pământul cu apă bună; şi precum odinioară pentru rugăciunile robului Tău Ilie, aşa şi acum pentru aceste fierbinţi rugăciuni ale noastre, treci fărădelegile şi păcatele noastre şi primeşte rugăciunile noastre şi ne auzi pe noi care în ceasul acesta ne rugăm Ţie cu căldură, şi dezleagă uscăciunea aceasta a pământului, pentru mărturisirea şi strigarea poporului Tău. Trimite peste noi ploi bune, ca să ne săturăm de apă şi pământul nostru să‑şi dea roadele la vreme cuvenită, spre hrana noastră şi a animalelor celor necuvântătoare.

Aşa, Doamne Dumnezeul nostru, auzi‑ne pe noi păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi, şi nu trece cu vederea rugăciunile noastre, nici să biruiască fărădelegea noastră mila Ta; ci pleacă, Doamne, urechea Ta şi ne auzi pe noi. Vezi umilinţa noastră şi Te milostiveşte. Priveşte din sfânt locaşul Tău; vezi suspinurile săracilor; vezi vârsta cea fragedă a copiilor ofilindu‑se de prea mare sete; vezi suferinţa pruncilor celor fără răutate; vezi pântecele maicilor şi sânurile uscate care aduc moarte pruncilor; vezi pe bătrâni şi pe tineri, ca pe nişte încătuşaţi daţi în mâinile celor fără de lege, şi treci greşealele noastre, cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă, cele din minte şi cele din cuget, şi nu ne lepăda pe noi până în sfârşit. Pentru că nu numai de setea apei ne topim, ci şi de alte mii de rele pentru păcatele noastre, şi la Tine căutăm, ca să se verse peste noi cât mai grabnic ploaie îndestulătoare, şi ca să opreşti mânia Ta cea dreaptă şi să înlături această cumplită nenorocire. Amândouă le cerem şi ne rugăm Ţie, Iubitorule de oameni, ca să umpli de apă fântânile şi ţarinile noastre, şi cu saţiu să adapi şi să umpli de bunătatea Ta holdele noastre cele sufleteşti, adică inimile noastre să le umpli de veselie, de bucurie negrăită şi de desfătare, şi să opreşti pornirea cea nesuferită, care a venit asupra noastră. Că Tu eşti Izbăvitorul sufletelor şi al trupurilor noastre, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cuvinte cheie: , , , , , , , ,

  • Pateric

    pateric.ro
    Siteul Pateric.ro a fost lansat în martie 2008, și cuprinde peste 800 de învățături.
    Vizitează siteul
  • Molitfelnic

    molitfelnic.ro
    Molitfelnicul e o carte ortodoxă de rugăciuni. Molitfelnic.ro reprezintă o colecție online a acestora. Siteul a fost lansat în 2011.
    Vizitează siteul
  • Psalm

    psalm.ro
    Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e mostenit din cultul iudaic.
    Vizitează siteul
  • Ceaslov

    ceaslov.ro
    Ceaslovul este cartea de bază a citețului și a cantorului (spre deosebire de Euchologion, care conține textele folosite de preot și diacon).
    Vizitează siteul
  • Acatist

    acatist.ro
    Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz.
    Vizitează siteul
  • Apocrife

    apocrife.ro
    Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură.
    Vizitează siteul
  • Evanghelie

    evanghelie.ro
    Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creștini vestea bună are ca scop prezentarea intervenției lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos.
    Vizitează siteul
  • Liturghie

    liturghie.ro
    Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe.
    Vizitează siteul
  • Filocalie

    filocalie.ro
    Filocalia este o culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși.
    Vizitează siteul