Cartea:   » »

Cărți

Randuiala slujbei ce se face la vreme de necontenire a ploilor

Rânduiala slujbei ce se face la vreme de necontenire a ploilor

 

După ce s‑a săvârşit Sfânta Liturghie cu ecteniile şi rugăciunile din Liturghier, pentru multă plouare, preotul face început: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, împărate ceresc…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia…, Doamne miluieşte (de 12 ori); Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori); Psalmul 68: Mântuieşte‑mă, Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu…

 

Slavă… Şi acum…, Aliluia (de 3 ori), Slavă Ţie, Dumnezeule…

Iar diaconul zice ectenia mare: Cu pace Domnului să ne rugăm, şi celelalte până la: Pentru cei ce călătoresc…, apoi adaugă acestea:

 

Pentru ca întru mânia îngrozirii Sale să nu ne împuţineze pe noi, pentru păcatele şi fărădelegile noastre, ci să‑Şi aducă aminte de mila şi de îndurările Sale cele din veac şi să ne miluiască pe noi, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să‑Şi aducă aminte de legământul Său cel făcut cu Noe şi să nu strice, cu mulţimea ploii celei fără de măsură, cu întunecata şi nelămurita vreme a văzduhului şi cu întunecoasa ceaţă, pământul şi pe nevrednicul Său popor, ci cu milostivire să cruţe moştenirea Sa, şi să poruncească a străluci pe pământ soarele, cu raze aducătoare de roade şi cu căldură la vreme, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să poruncească norilor să înceteze ploaia cea peste măsură şi negura să se risipească şi lumina soarelui să strălucească, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să cruţe poporul şi animalele şi tot pământul acesta şi să nu‑l strice cu vărsarea ploilor celor peste măsură, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să dea moştenirii Sale senin cu bună prefacere şi să se înmulţească roadele pământului, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să nu ne răsplătească nouă şi să nu ne pedepsească pe noi după păcatele noastre, ci după mare mila Sa şi după mulţimea îndurărilor Sale să‑Şi arate spre noi grabnica Sa iubire de oameni şi bunătatea Sa, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să nu strice roadele şi seminţele pământului pentru păcatele noastre, cu vărsarea ploilor celor peste măsură, ci cu arătarea seninului să le cruţe şi să le crească pentru nevrednicul Său popor, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să fie bineprimită rugăciunea noastră şi să ne izbăvească pe noi de foamete, de boli, de cutremur, de potop, de grindină, de foc, de sabie, de venirea asupra noastră a altor neamuri, de războiul cel dintre noi, şi de toată rana cea aducătoare de moarte, Domnului să ne rugăm.

Şi continuă ectenia obişnuită: Pentru ca să fim izbăviţi noi…, Apără, mântuieşte, miluieşte…, Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata…, Ecfonis: Că Ţie se cuvine slava…, Strana: Amin. Şi îndată cântă: Dumnezeu este Domnul…, glasul al 2‑lea, şi troparele acestea:

 

Caută cu milostivire, Dumnezeule, la poporul ce a greşit, şi nu trece cu vederea pe cei ce cad către Tine întru pocăinţă, ci ca un bun miluieşte şi degrab ne izbăveşte de îngrozirea Ta cea dreaptă, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de Oameni (de două ori).

 

Slavă… Şi acum…, al Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, grabnic ajutătoare a lumii, cerem a ta grabnică folosinţă şi sprijinire tare; milostiveşte‑te spre poporul cel îngrijorat şi roagă pe milostivul tău Fiu şi Dumnezeu să ne izbăvească pe noi de nevoia ce ne‑a cuprins şi de dreapta Sa ameninţare, ceea ce eşti singură binecuvântată între femei.

 

Apoi Psalmul 50: Miluieşte‑mă, Dumnezeule… Şi îndată:

 

Canonul

Cântarea 1, glasul al 6‑lea:

Irmos: Ca pe uscat umblând Israel…

Stih: Miluieşte‑ne, Doamne, pe noi poporul cel care am greşit.

(letrină două rânduri) Veniţi, credincioşilor, cântare nouă să cântăm lui Dumnezeu, grăind: milostiveşte‑Te, Îndurate, şi miluieşte‑ne, Stăpâne, pe noi care de nenumărate ori am greşit (de două ori).

 

Slavă…

Primeşte rugăciunile şi lacrimile robilor Tăi, care Te rugăm acum pe Tine, Hristoase Dumnezeule, şi ne dăruieşte vreme înseninată pentru aducerea de roade pământului.

 

Şi acum…, a Născătoarei:

Grăbeşte, stăpână Marie, a ridica preacinstitele mâini către înduratul tău Fiu şi Dumnezeu, ca să dea senin şi hrana credincioşilor robilor Săi.

 

Cântarea a 3‑a:

Irmos: Nu este sfânt precum Tu, Doamne…

(letrină două rânduri) Nu cu iuţimea Ta să ne cerţi pe noi, precum strigă proorocul, nici cu mânia Ta să ne osândeşti pe noi, ci pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, varsă cu îndestulare peste noi milele Tale.

 

Slavă…,

Noi, neamurile cele de curând chemate, cu lacrimi strigăm Ţie: Stăpâne, milostiveşte‑Te ca un îndurat şi ne dăruieşte nouă cer senin şi bună schimbare a văzduhului, îndestulare şi mare milă.

 

Şi acum…, a Născătoarei:

Nu trece lacrimile noastre, Născătoare de Dumnezeu, stăpână, şi să nu fie ţie urâtă suspinarea noastră; ci neîncetat roagă pe Fiul tău să dăruiască poporului tău senin pe pământ şi mare milă.

 

Catavasie:

«Izbăveşte din nevoi pe robii Tăi, Îndurate, căci noi cu osârdie alergăm către Tine, către milostivul şi izbăvitorul tuturor, Stăpânul, Iisus Domnul».

 

Diaconul zice ectenia: Miluieşte‑ne pe noi, Dumnezeule… şi adaugă:

Cele vrednice de pedeapsă am făcut şi dreapta Ta judecată ne‑a ajuns pe noi, Doamne, dar Te milostiveşte; milostiveşte‑Te spre poporul ce a greşit şi‑Ţi întoarce mânia Ta cea cu dreptate pornită asupra noastră. Întru pocăinţă cădem către Tine şi cu smerenie Te rugăm: auzi‑ne şi ne miluieşte.

Ca să nu ne înece pe noi, Doamne, mulţimea apelor şi să nu strice pământul şi cu foamete să ne omoare pe noi, poporul Tău, ca un bun, încetează vărsarea apelor şi ca un atotputernic, porunceşte să lucească pe pământ lumina soarelui şi să coboare căldura, cu deadinsul Te rugăm, Împărate preasfinte, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Pentru poporul Tău şi pentru animale, porunceşte văzduhului celui întunecat şi negurii celei pline de pâclă să se ridice şi razele soarelui să strălucească, întru tot milostive Doamne, ca să nu ne sfârşim înainte de vreme, rugămu‑ne Ţie, degrab auzi‑ne şi ne miluieşte.

Mântuieşte‑ne pe noi, Doamne, de tină, de revărsarea şi de înecarea apelor, ca să nu se stingă în deşert zilele noastre şi anii noştri întru suspinuri, ci adu‑Ţi aminte de legământul făcut cu Noe şi fă cu noi după mila Ta, cu inimă înfrântă Te rugăm, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Întru scârbe şi necaz fiind noi şi întru tânguire înspăimântaţi, către Tine, Doamne Dumnezeul nostru, cu umilinţă strigăm: să se înalţe către Tine rugăciunea noastră şi să iasă din stricăciune viaţa noastră, ca să nu ne stingem înainte de vreme, ci cu milostivire auzi glasul nevrednicului Tău popor şi cu iubirea Ta de oameni miluieşte‑ne pe noi.

Nu spre curcubeu care este semnul legăturii ce l‑ai pus prin nori, Doamne, ci spre îndurările Tale privim şi mila Ta căutăm să o dobândim. Către Tine, Cel bogat întru milă şi fără de măsură întru îndurări, cu inimă înfrântă ne rugăm: dă‑ne senin la vreme şi aducător de roadă, împreună cu prefacerea văzduhului, şi degrab, ca un milostiv, auzi‑ne şi ne miluieşte pe noi.

 

Preotul ecfonis: Auzi‑ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru…

 

SEDEALNA, glasul al 5‑lea:

Către Tine, Mântuitorul nostru, Dumnezeule preaveşnic, alergăm noi păcătoşii robii Tăi şi, cu lacrimi de pocăinţă căzând, strigăm Ţie: iartă, iartă, Îndurate, pe poporul cel fără de răspuns şi să nu ne pierzi pe noi cu vărsare de ploi nemăsurate şi cu reaua schimbare a văzduhurilor; ci fă senin şi înmulţeşte rodurile pământului, ca un iubitor de oameni.

 

Slavă… Şi acum…, al Născătoarei:

Ceea ce eşti mai sfântă decât heruvimii şi mai înaltă decât cerul, Prealăudată Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat te mărturisim, că pe tine te‑am aflat noi păcătoşii folositoare în vremea necazului. Pentru aceea nu înceta să te rogi pentru noi, sprijinul şi scăparea sufletelor noastre.

 

Cântarea a 4‑a:

Irmos: Hristos este puterea mea…

(letrină două rânduri) În mâinile Tale, Stăpâne Hristoase, ţii cele de deasupra cerului şi cele de sub cer şi apa şi căldura soarelui; pentru aceea Te rugăm pe Tine dăruieşte‑le pe amândouă, după cumpăna trebuinţei, spre folosul robilor Tăi.

 

Slavă…,

Celor ce mărturisim puterea Ta, Făcătorule a toată făptura, Hristoase, Care ai stăpânirea cerului şi ocârmuieşti toată zidirea, dă bună prefacere văzduhului şi îndestulare pământului, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale.

 

Şi acum…, a Născătoarei:

Ceea ce ai îndrăznire multă ca nimeni altul către Cel născut din tine, stăpână, roagă‑te pentru robii tăi să ne izbăvim de foamete şi de năvălirea celor de alt neam.

 

Cântarea a 5‑a:

Irmos: Cu dumnezeiască lumina Ta…

(letrină două rânduri) Hristoase, limanul celor înviforaţi şi nădejdea celor deznădăjduiţi, întărire şi grabnic ajutător tuturor creştinilor în nevoi, auzi‑ne şi pe noi acum şi dă senin pământului spre aducerea de roade.

 

Slavă…,

Doctorul bolnavilor, Mângâietorul celor necăjiţi, Împărate ceresc, Hristoase, caută din sfânt locaşul Tău şi auzi suspinurile şi plângerea robilor Tăi şi nu pomeni răutăţile noastre cele fără de număr, ci ca un îndurat dă senin pământului spre înmulţirea roadelor.

 

Şi acum…, a Născătoarei:

Primeşte degrab, împărăteasă, rugăciunile robilor tăi şi nu pomeni răutăţile noastre cele fără de număr, ci cere pentru noi, Fecioară, senin prielnic la creşterea roadelor pământului.

 

Cântarea a 6‑a:

Irmos: Marea vieţii văzând‑o înălţându‑se…

(letrină două rânduri) Prin rugăciunea proorocului Tău, Doamne, ai închis cerul trei ani şi şase luni, spre cunoştinţa şi pocăinţa celor neascultători; cu aceştia împreună acum să nu ne cerţi pe noi, ci prin mila Ta milostiveşte‑Te spre noi.

 

Slavă…,

Hristoase, Care ai primit pocăinţa tâlharului şi l‑ai mântuit în ceasul când a strigat: pomeneşte‑mă, Mântuitorule, întru împărăţia Ta, îndură‑Te şi de noi care cădem acum cu pocăinţa, şi ne miluieşte.

 

Şi acum…, a Născătoarei:

Roagă‑te pentru noi, stăpână, către Fiul tău şi Dumnezeu, ca să nu ne piardă pe noi pentru păcatele noastre, prin ieşirea apelor ca în vremea lui Noe, ci ca pe ninivitenii ce s‑au pocăit sa ne miluiască.

 

Catavasie:

«Izbăveşte din nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că noi toţi, după Dumnezeu, către tine alergăm, ca spre o folositoare şi spre un zid nesurpat.

 

Apoi ectenia mică şi ecfonis: Că Tu eşti Împăratul păcii…

După aceea Condacul, glasul al 2‑lea:

Nu lepăda până în sfârşit pe poporul Tău, Stăpâne, şi nu îndepărta mila Ta şi îndurările Tale de la noi; ci, ca Cel ce eşti adâncul îndurărilor şi noianul milei, primeşte rugăciunile noastre şi ne izbăveşte pe noi de toată nevoia şi nenorocirea ce au venit asupra noastră, ca un bun şi lesne iertător.

 

Antifonul 1 al glasului al 6‑lea:

Spre cer ridic ochii inimii mele către Tine, Cuvântule, miluieşte‑mă ca să viez Ţie.

Miluieşte‑ne pe noi urgisiţii, făcându‑ne vase de cinste Ţie, Cuvântule.

 

Slavă… Şi acum…

Sfântul Duh este pricina a toată mântuirea; de suflă El spre cineva după vrednicie, degrab îl ridică din cele de pe pământ, pe aripi îl înalţă, îl creşte şi sus îl aşază.

 

Apoi Prochimen, glasul al 4‑lea:

Mântuieşte‑mă, Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu.

Stih: M‑am scufundat în adâncul noroiului şi nu am stare.

 

APOSTOLUL

Diaconul: Înţelepciune.

Din Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, citire:

(VIII, 22‑27)

(letrină două rânduri) Fraţilor, ştim că toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum. Şi nu numai atât, ci şi noi, care avem pârga Duhului, şi noi înşine suspinăm în noi, aşteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru. Căci prin nădejde ne‑am mântuit; dar nădejdea care se vede nu mai e nădejde. Cum ar nădăjdui cineva ceea ce vede? Iar dacă nădăjduim ceea ce nu vedem, aşteptăm prin răbdare. De asemenea şi Duhul vine în ajutorul slăbiciunii noastre, căci noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie, ci însuşi Duhul se roagă pentru noi cu suspine negrăite. Iar Cel ce cercetează inimile ştie care este dorinţa Duhului, căci după Dumnezeu El se roagă pentru sfinţi.

 

Preotul: Pace ţie. Citeţul: Şi duhului tău. Aliluia, glasul al 4‑lea:

 

EVANGHELIA

Diaconul: Înţelepciune drepţi…

Din Sfânta Evanghelie de la Marcu, citire:

(XI, 22‑26)

(letrină două rânduri) Zis‑a Domnul către ucenicii Săi: Aveţi credinţă în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică‑te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi‑va lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, când vă rugaţi, să credeţi că le veţi lua, şi le veţi avea. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru cel din ceruri să vă ierte vouă greşealele voastre. Căci, dacă voi nu veţi ierta, nici Tatăl vostru cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşealele voastre.

 

După aceea: Slavă… Părinte, Cuvântule şi Duhule…, Şi acum…, Pentru, rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu…, Apoi: Miluieşte‑ne pe noi, Dumnezeule…, şi stihira aceasta, glasul al 6‑lea:

 

Înfricoşător eşti, Doamne, şi cine va suferi dreapta Ta mânie? Sau cine Te va ruga pentru poporul cel greşit şi deznădăjduit. Numai cereştii îngeri, începătoriile şi puterile, scaunele, şi domniile, heruvimii şi serafimii, care neîncetat strigă Ţie: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne. Pentru aceşti sfinţi, Stăpâne, nu trece cu vederea lucrul mâinilor Tale, ci pentru milostivirea milei Tale mântuieşte poporul Tău şi cetatea care piere.

 

Slavă…, Şi acum…, al Născătoarei:

Nimeni din cei care aleargă la tine nu iese ruşinat, Preacurată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ci, dar cerând, primeşte cele spre folosul lor.

 

Diaconul: Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta… Şi ecfonis: Cu mila şi cu îndurările…

 

Cântarea a 7‑a:

Irmos: Dătător de rouă cuptorul…

(letrină două rânduri) Nicicum să nu Te desparţi de noi, Îndurate Mântuitorule, ca păstorul de oile sale, ci nedepărtat petrecând pururea cu noi, slobozeşte‑ne din toate nevoile pe noi care cu credinţa, din inimă, strigăm către Tine: bine eşti cuvântat, Dumnezeule, şi preaslăvit.

 

Slavă…,

Tu, Dumnezeule atotputernice şi Împărate preasfinte, Care ai întins cerul ca un cort şi marea cu nisip ai îngrădit‑o, trimite nouă căldura soarelui şi bună prefacerea văzduhului, ca să strigăm Ţie cu credinţă: bine eşti cuvântat, Dumnezeule, şi preaslăvit.

 

Şi acum…, a Născătoarei:

Stăpână, nădejdea tuturor marginilor pământului, învaţă limba mea să grăiască cele de folos şi roagă pe Fiul tău şi Dumnezeu să dea senin pe pământ şi să miluiască pe cei ce strigă lui Hristos: bine eşti cuvântat, Dumnezeule, şi preaslăvit.

 

Cântarea a 8‑a:

Irmos: Din văpaie cuvioşilor…

(letrină două rânduri) Ai cui robi şi zidire suntem? Oare, nu ai Tăi, Dumnezeule preaveşnic? Auzi, dar, slabele noastre rugăciuni şi trimite senin pe pământ şi rouă folositoare, ca pe Tine să Te înălţăm întru toţi vecii.

 

Slavă…,

Ai zis, Milostive Stăpâne, îndemnându‑ne pe noi către pocăinţă: căutaţi şi veţi afla, bateţi şi se va deschide vouă, cereţi şi vi se va da. Pentru aceea către Tine cădem şi neîncetat ne rugăm: Milostive, apără‑ne pe noi, care Te preaînălţăm întru toţi vecii.

 

Şi acum…, a Născătoarei:

Curată stăpână, Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte cu rugăciunile tale pe poporul tău din necazuri şi de toate nevoile, dăruindu‑ne cu îndestulare milă şi roadă spre hrana celor ce te cinstesc pe tine şi te preaînalţă întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9‑a:

Irmos: Pe Dumnezeu a‑L vedea nu este cu putinţă…

(letrină două rânduri) Pavel prigonitorul, pocăindu‑se, s‑a făcut vas ales Ţie, Stăpâne şi Dumnezeule al tuturor; şi noi păcătoşii, nădăjduindu‑ne spre mila Ta, cu pocăinţă strigăm către Tine: iartă toate greşealele noastre şi trimite senin pe pământ şi rouă bună folositoare, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale.

 

Slavă…,

Petru, apostolul şi ucenicul Tău, de trei ori s‑a lepădat de Tine dar, întorcându‑se şi plângând cu amar, a luat de la Tine, Hristoase, iertare; şi noi, râvnind la pocăinţa aceluia în umilinţă cu lacrimi strigăm: am greşit, iartă, Milostive, şi ne izbăveşte de tot răul, pentru rugăciunile Maicii Tale.

 

Şi acum…, a Născătoarei:

Izbăveşte‑ne pe noi, Preacurată, din relele ce ne împresoară şi de vărsarea cea multă a apelor care a venit acum peste noi şi cere din înălţime la Fiul tău şi Dumnezeul nostru să dea vreme bună cu senin robilor Săi şi îndestulare roadelor pământului spre hrana poporului, ca pe tine neîncetat să te mărim.

 

Apoi: Cuvine‑se cu adevărat…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru Că a Ta este împărăţia… Troparele: Miluieşte‑ne pe noi, Doamne, miluieşte‑ne pe noi…, Slavă…, Doamne, miluieşte‑ne pe noi…, Şi acum…, Uşa milostivirii deschide‑o nouă… (caută‑le la pag. 7‑8).

 

Şi îndată diaconul zice cu toată umilinţa, în auzul tuturor, ectenia: Miluieşte‑ne pe noi, Dumnezeule…, până la: Încă ne rugăm pentru fericiţii…, apoi adaugă acestea:

 

Încă ne rugăm pentru ca Domnul Dumnezeu să‑Şi întoarcă dinspre noi toată mânia, care cu dreptate este pornită asupra noastră şi să ne ierte toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie şi să ne miluiască pe noi, nevrednicii robii Săi, care suntem cu inima înfrântă. Să zicem toţi: Doamne, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Încă ne rugăm ca să audă Domnul Dumnezeul nostru glasul rugăciunii noastre şi să ne miluiască pe noi şi să trimită pământului timp senin cu vreme bună şi să ne mângâie pe noi, robii Săi cei întristaţi. Să zicem toţi cu lacrimi: auzi‑ne, şi ne miluieşte.

Cel ce aduni apele în nori de la marginile pământului, cu porunca Ta opreşte‑le şi trimite timp senin pe pământ, cu umilinţă ne rugăm Ţie, întru tot milostive Stăpâne, auzi‑ne şi cu milostivire ne miluieşte.

Cel ce chemi apa mării şi iarăşi cu porunca Ta cea atotputernică poţi să o opreşti şi să luminezi cele de sub cer, întru pocăinţă ne rugăm Ţie, întru tot milostive Doamne, auzi‑ne şi cu iubirea Ta de oameni ne miluieşte.

Trimite, Doamne, timp senin de ajuns pe pământ, şi din stricăciune degrab ne izbăveşte; întru durerea inimii ne rugăm Ţie, auzi‑ne şi cu îndurare ne miluieşte.

Cel ce cercetezi pământul şi înmulţeşti roadele lui, Cel ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre folosul oamenilor, miluieşte oamenii şi dobitoacele şi conteneşte revărsarea ploilor celor fără de măsură, ca soarele şi vremea bună să strălucească pe pământ, şi porunceşte să se înmulţească roadele lui. Rugămu‑ne Ţie, Îndurate Doamne, auzi‑ne şi, ca un Bun, ne miluieşte.

Precum sunt ochii slugilor spre mâinile stăpânilor lor, aşa ochii noştri caută cu credinţă la Tine, Dumnezeul nostru, până când Te vei milostivi spre noi. Pentru aceasta nu ne pierde pe noi cu ploaia cea peste măsură, ci cu milostivire caută spre noi, dându‑ne vreme senină şi cu milostivire ne miluieşte.

Cel ce străluceşti soarele peste cei răi şi peste cei buni şi dai senin şi rouă bineroditoare şi bună prefacere văzduhului, spre folosul zidirii Tale, nu ne certa cu urgia Ta, ci cu milostivire înmulţeşte sămânţa pământului şi roadele lui. Cu pocăinţă ne rugăm Ţie, Iubitorule de oameni Doamne, auzi‑ne şi, ca un îndurat, ne miluieşte.

Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, străluceşte lumina soarelui pe pământ şi usucă umezeala lui cea peste măsură, spre îndestularea şi rodirea lui, rugămu‑ne Ţie, auzi‑ne şi cu milostivire ne miluieşte.

Nu pomeni fărădelegile noastre, Stăpâne, că de vei căuta la fărădelegi, nimeni nu va putea să stea în faţa Ta, ci degrab să ne întâmpine pe noi îndurările Tale, Doamne, că am sărăcit foarte, ca să nu ne strice nouă neîncetarea ploii şi să ne piardă de tot. Rugămu‑ne Ţie, degrab auzi‑ne şi cu milostivire ne miluieşte.

Nădejdea şi mântuirea celor ce drept cred întru Tine, Doamne, izbăveşte (de eşti în mănăstire, zi: locaşul acesta; de eşti în oraş, zi: cetatea aceasta şi toate oraşele şi ţările; de eşti în sat, zi: satul acesta) de foamete, de boli, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea asupra noastră a altor neamuri, de războiul cel dintre noi şi de toată rana aducătoare de moarte, şi milostiv, blând şi lesne iertător fii, Iubitorule de oameni, pentru păcatele noastre, şi ne miluieşte pe noi. Întoarce toată mânia Ta, care pe dreptate se porneşte asupra noastră, şi ne izbăveşte pe noi de îngrozirea ce cu dreptate ne‑a cuprins, şi luminează cu harul Tău toate cele de sub cer, spre rodirea pământului şi hrana vieţii noastre. Să zicem toţi cu lacrimi: Doamne sfinte, degrab ne auzi şi cu milostivire ne miluieşte.

 

Preotul: Auzi‑ne pe noi, Dumnezeule… Apoi arhiereul sau preotul: Că milostiv… Diaconul zice: Cu umilinţă toţi plecând genunchii sufletelor şi ai trupurilor noastre, Domnului să ne rugăm.

 

Tot poporul pleacă capetele şi genunchii, iar arhiereul sau preotul, plecându‑şi genunchii, cu pătrundere şi inimă umilită citeşte cu glas mare această

 

Rugăciune

(letrină două rânduri) Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Care odinioară ai ascultat rugăciunea râvnitorului Ilie, proorocul Tău, şi ai oprit ploaia pentru o vreme, şi acum, Iubitorule de oameni, făcătorule şi milostive Doamne, caută spre noi nevrednicii şi smeriţii robii Tăi şi spre smeritele noastre rugăciuni, şi ca un îndurat treci greşealele noastre, îmblânzit fiind de singură iubirea Ta de oameni. Dă cer senin moştenirii Tale şi luminează soarele spre trebuinţa celor care cer de la Tine milă. Veseleşte faţa pământului pentru săracii poporului Tău, pentru prunci şi animale şi pentru toate celelalte vietăţi, care se îndestulează prin bunăvoirea Ta; şi le dă tuturor hrană la vreme. Aşa, Doamne Dumnezeul nostru, să nu se întoarcă în deşert rugăciunea noastră, nici să ne ruşinezi pe noi de la aşteptarea noastră, ci ne apără după mare mila Ta şi ne cercetează cu îndurările Tale; că se sting în deşertăciuni zilele noastre şi se împuţinează de dureri viaţa noastră. Să nu ne pierzi pe noi pentru fărădelegile noastre, pentru că din nebăgare de seamă am adus peste noi mânia Ta, ci fă cu noi după blândeţile Tale şi după mulţimea milei Tale, că iată, cu suflete smerite şi cu duh umilit cădem înaintea Ta, şi ca nişte robi netrebnici şi vrednici de mai multă pedeapsă, pocăiţi şi umiliţi strigăm Ţie: Am greşit, nelegiuiri am săvârşit şi am păcătuit în toate, călcând poruncile Tale. Pentru aceea câte ai adus asupra noastră, pe dreptate şi cu judecată le‑ai adus; dar nu ne da cu totul stricăciunii, foametei şi pagubei, nici să ne înece pe noi noianul apelor, ci în mânia Ta adu‑Ţi aminte de milă şi pentru îndurările Tale în dar Te milostiveşte spre noi, zidirea Ta şi lucrul mâinilor Tale, şi ca un bun scapă‑ne degrab de toate răutăţile. Că Ţie se cuvine să ne miluieşti pe noi, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 

Diaconul: Înţelepciune. Iar preotul face apolisul zilei sau al sărbătorii.

Cuvinte cheie: , , , ,

  • Pateric

    pateric.ro
    Siteul Pateric.ro a fost lansat în martie 2008, și cuprinde peste 800 de învățături.
    Vizitează siteul
  • Molitfelnic

    molitfelnic.ro
    Molitfelnicul e o carte ortodoxă de rugăciuni. Molitfelnic.ro reprezintă o colecție online a acestora. Siteul a fost lansat în 2011.
    Vizitează siteul
  • Psalm

    psalm.ro
    Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e mostenit din cultul iudaic.
    Vizitează siteul
  • Ceaslov

    ceaslov.ro
    Ceaslovul este cartea de bază a citețului și a cantorului (spre deosebire de Euchologion, care conține textele folosite de preot și diacon).
    Vizitează siteul
  • Acatist

    acatist.ro
    Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz.
    Vizitează siteul
  • Apocrife

    apocrife.ro
    Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură.
    Vizitează siteul
  • Evanghelie

    evanghelie.ro
    Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creștini vestea bună are ca scop prezentarea intervenției lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos.
    Vizitează siteul
  • Liturghie

    liturghie.ro
    Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe.
    Vizitează siteul
  • Filocalie

    filocalie.ro
    Filocalia este o culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși.
    Vizitează siteul