Cartea:   »

Cărți

Randuiala schimei celei mari sau a marelui si a ingerescului chip

Rânduiala schimei celei mari sau a marelui şi a îngerescului chip

 

Înainte de începerea Vecerniei se aduc în biserică hainele celui ce voieşte a primi sfântul chip şi sunt aşezate în Sfântul altar, lângă Sfânta masă.

La Utrenie, la canoane, se adaugă şi următorul

 

CANON

Cântarea 1, glasul al 2‑lea:

Irmosul:

(letrină două rânduri) «Veniţi, popoarelor, să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea şi a trecut poporul pe care l‑a scos din robia egiptenilor, căci cu slavă S‑a preaslăvit».

Stih: Miluieşte‑mă, Dumnezeule, miluieşte‑mă.

Primeşte, Mântuitorule Hristoase, pe cel ce a alergat la a Ta iubire de oameni, care acum vine către sfântul chip întru dragostea sufletului şi cu cuget iubitor de faptă bună.

Învredniceşte, Bunule Stăpâne, pe cel ce voieşte a primi sfântul chip, a ridica sarcina şi a veni sub jugul Tău cel bun, pierzând sarcina greşealelor lui cele multe, mult‑Milostive.

A scăpa de acum de alunecarea păcatelor lui, binevoieşte, ştergând cu roua darului întinăciunea greşealelor lui cele fără de număr, care sunt făcute de el.

 

Slavă…

Mântuitorule Hristoase, Cel ce pentru noi cu trup Te‑ai îmbrăcat şi moartea pentru noi ca un milostiv ai primit, curăţeşte, Îndurate, pe cel ce se apropie către Tine, de întinăciunile cele trupeşti.

 

Şi acum…

Scăpare şi înainte‑stătătoare şi acoperământ luminos te‑am câştigat pe tine, noi care, mărturisindu‑te pe tine Născătoare de Dumnezeu, Preasfântă, ne învrednicim de dumnezeiasca privire.

 

Cântarea a 3‑a:

Irmosul:

«Întăreşte‑ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel ce prin lemnul crucii ai omorât moartea, şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, a celor ce Te lăudam pe Tine».

Curăţeşte, Mântuitorule Hristoase, pe robul Tău care aleargă la Tine şi îl învredniceşte pe acesta de petrecerea cuvioşilor, ca să petreacă cu dreaptă credinţă şi cu dreptate.

Schimbarea vieţii şi prefacere şi curăţire de greşeale şi acest dumnezeiesc chip, dă, Doamne, credinciosului Tău rob, care vine la Tine.

Unule, bunule Milostive, Cel ce nu voieşti moartea oamenilor, pe robul Tău, care cade la Tine, numără‑l în ceata sfinţilor.

 

Slavă…

Pe cel ce voieşte a călători pe a Ta cale şi a alege viaţă purtătoare de cruce, primeşte‑l şi curăţeşte‑l de greşealele cele de mai înainte, Iubitorule de oameni.

 

Şi acum…

Blestemul Evei l‑ai dezlegat, curată, născând tuturor pe Cel ce a izvorât binecuvântare nepieritoare, pe Mântuitorul lumii, Maică Fecioară.

 

SEDEALNA, glasul al 4‑lea:

Podobie: Degrab ne întâmpină…

Cei ce voiţi, zice Domnul, în urma Mea a veni, cu osârdie lepădaţi‑vă de patimile cele lumeşti, de părinţii care v‑au născut şi de soţii şi de fraţi şi de prieteni şi de rudenii, de averi şi de case, şi primiţi vrednicia apostolilor Mei.

 

Cântarea a 4‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) Auzit‑am, Doamne, taina rânduielii Tale şi Te‑am prea‑slăvit, Unule, Iubitorule de oameni.

Pe cel ce se întoarce, primeşte‑l, Cuvântule al lui Dumnezeu, ca pe fiul cel desfrânat de demult şi ca pe vameşul, Unule, Iubitorule de oameni.

Izbăvitor Te‑ai făcut nouă, prin Cruce lumea răscumpărând; pentru aceasta, pe cel ce cade la Tine, izbăveşte‑l, Stăpâne.

Pe cel însemnat cu darul şi cu lumina dumnezeieştii Tale cunoştinţe, arată‑l oaie a turmei Tale celei cuvântătoare.

 

Slavă…

Cel ce ai ridicat pe Lazăr din morţi, pe cel omorât cu boldul păcatului înviază‑l, Stăpâne.

 

Şi acum…

Binecuvântată Maică a lui Dumnezeu, cu al tău dumnezeiesc acoperământ, păzeşte pe cel ce vine la tine, stăpână.

 

Cântarea a 5‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) «Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, spre lumina poruncilor Tale povăţuieşte‑ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim».

Prin ascultarea Ta, Mântuitorule Hristoase, ai stricat neascultarea noastră ca un Dumnezeu şi intrarea împărăţiei prin pocăinţă şi prin credinţă nouă ne‑ai arătat.

Văzând pe cel ce vine la Tine că şi‑a sfârşit viaţa în lenevie, aşază‑l întru luare‑aminte a sârguinţei, Mântuitorule Hristoase, cu platoşa dreptăţii îmbrăcându‑l.

Cel ce prin credinţă şi prin baia naşterii de a doua m‑ai spălat pe mine de blestemul strămoşesc, spală cu izvorul lacrimilor pe cel întinat cu cumplite greşeale, care aleargă la Tine.

 

Slavă…

Pe cel pogorât şi împilat către pământ, Stăpâne, cu sarcina cea pătimaşă şi purtătoare de moarte a greşealelor, cu mâna Ta cea purtătoare de viaţă îl îndreptează.

 

Şi acum…

Întocmai fiind cu Tatăl după firea cea fără de început, Te‑ai făcut ca noi întocmai, născându‑Te din Maica cea neispitită de nuntă; cu ale cărei rugăciuni, Dumnezeule, mântuieşte pe cel ce vine la Tine.

 

Cântarea a 6‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) «De adâncul păcatelor fiind înconjurat, chem adâncul cel de nepătruns al milostivirii Tale, Dumnezeul meu; din stricăciune, scoate‑mă».

Să nu treci cu vederea zidirea Ta, Stăpâne, ci cu darul Crucii Tale, mântuieşte pe cel ce vine la Tine.

Precum mai întâi, nefiind noi, ne‑ai zidit, aşa şi pe cel pierdut cu păcatele sale, care vine acum la Tine, iarăşi căutându‑l, mântuieşte‑l ca un păstor bun şi îndurat.

 

Slavă…

De fericitele nădejdi care sunt gătite celor ce au bineplăcut Ţie, fă părtaş pe cel ce vine la Tine şi‑l învredniceşte să urmeze viaţa acelora, Unule, Iubitorule de oameni.

 

Şi acum…

Cel ce cu nestricăcioase mâini a plăsmuit pe om, şi iarăşi din nou l‑a închipuit luându‑l din pântecele tău, pe Acela roagă‑L, stăpână, să arate desăvârşit pe cel ce vine acum la El.

 

CONDACUL, glasul al 5‑lea:

Braţele părinteşti sârguieşte a le deschide mie, că în desfrânări am cheltuit viaţa mea. Spre bogăţia cea necheltuită a îndurărilor Tale căutând acum, Mântuitorule, nu trece cu vederea inima mea cea sărăcită, pentru că Ţie, Doamne, cu umilinţă strig: greşit‑am, Părinte, la cer şi înaintea Ta.

 

Cântarea a 7‑a:

Irmosul:

«Porunca tiranului nebăgând‑o în seamă, preaînţelepţii tineri n‑au slujit chipului celui de aur din câmpul Deira, şi «aruncaţi fiind în văpaia focului, răcorindu‑i pe dânşii îngerul, «au cântat, zicând: binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri».

Îndreptând către Tine cărările sale, Bunule, şi inima sa cu înnoirea dumnezeiescului Duh, pe cel învechit zideşte‑l din nou, cu podoaba sfinţeniei împodobind pe cel ce strigă Ţie: bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

De mâna dreaptă, ca un Bun luându‑l, arată drept păşind, către vieţuirea cea bineplăcută Ţie, pe cel ce vine la Tine şi fă‑l să urce la desăvârşirea vieţii, strigând Ţie: bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Cu trândăvie mai înainte petrecându‑şi viaţa, către Tine, Stăpâne, acum vine, nădăjduind la bunătatea şi la milostivirea Ta, şi cade către Tine strigând: bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

 

Slavă…

Cu puterea Sfintei Cruci şi cu suflarea dumnezeiescului Duh, povăţuieşte pe cel ce vine la Tine, către limanul voii Tale şi către moştenirea celor cereşti, şi‑l învredniceşte a cânta Ţie: bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

 

Şi acum…

Pe Dumnezeu Mântuitorul şi Izbăvitorul lumii L‑ai născut, Preacurată; pe Acela acum roagă‑L să îmbrace cu bunăcuviinţa faptelor bune, cu luminarea şi cu darul pustniciei pe cel ce‑ţi cântă: bine eşti cuvântată, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.

 

Cântarea a 8‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) «Cuptorul cel cu foc în Babilon lucrările şi‑a despărţit cu dumnezeiasca poruncă: pe caldei arzându‑i, iar pe credincioşi rourându‑i, pe cei ce cântau: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul».

Biruinţă ai dat nouă asupra diavolului chipul Crucii Tale; întru care surpăm meşteşugirile aceluia şi viclenele lui întărâtări, strigând: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Dat‑ai nouă să putem înnoi darul Sfântului Botez prin mărturisire, prin viaţă curată, prin vărsare de lacrimi şi prin pocăinţă adevărată, Iubitorule de oameni.

Dă robului Tău putere să supună minţii patimile trupului, prin înfrânare şi prin postire, prin chipul vieţii celei bune, cu depărtarea de chipul vieţii celei rele şi prin neîncetată păzirea poruncilor Tale.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

 

Ca Cel ce eşti lesne iertător prin meşteşugirea iubirii Tale de oameni şi prin neasemănata bunătate a Ta, înnoieşte pentru noi primirea de fii ai Tăi, cu lucrarea şi cu darul Dumnezeiescului Duh.

 

Şi acum…

Rupe lanţurile greşealelor şi zapisul păcatului aceluia ce vine către dumnezeiescul chip cu linişte şi cu cucernicie, Preacurată, întărindu‑l în credinţa cea dreaptă.

 

Cântarea a 9‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) «Fiul Părintelui celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, întrupându‑Se din Fecioară, S‑a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cu cântări să o mărim».

Dă, Cuvântule al lui Dumnezeu, celui ce vine la Tine, ca să vieţuiască întru chemarea sfântului chip cu vrednicie; şi întinăciunea păcatelor lui şi rănile greşealelor lui şterge‑le cu dumnezeiescul Tău dar, mult‑Milostive.

Mântuitorule Hristoase, ne rugăm Ţie, ca pe un chemat mântuieşte pe cel care către Tine vine cu inimă curată; şi greutatea răutăţii lui luând‑o, ca Cel singur îndurat, cu milostivire îl primeşte precum Te‑ai făgăduit, Atotputernice.

Mântuitorul Hristos acum dăruieşte, bun fiind şi milostiv, dumnezeieşti daruri celui ce vine către Dânsul; şi celui ce se apropie cu cucernicie de dumnezeiescul scaun al darului, îi dăruieşte darul bunătăţilor celor de negrăit.

 

Slavă…

Cuvântule, Cel ce ai puterea cea împreună‑alergătoare cu voirea Ta, arată‑ne pe noi slujitori vrednici ai sfintei Tale Evanghelii; şi învredniceşte pe cel chemat să împlinească făgăduinţele făcute către Tine cu rugăciunile sfinţilor Tăi, Dătătorule de viaţă.

 

Şi acum…

Pe Fiul tău cel milostiv, ceea ce eşti cu totul fără prihană, roagă‑L ca cel ce vine cu credinţă către dumnezeiescul chip, să ajungă la sfârşitul pustniciei cel mai rugător, pentru că pe tine, curată, apărătoare te‑am câştigat.

 

Apoi stihirile Laudelor, glasul al 2‑lea:

Podobie: Când de pe lemn…

Pe cel ce vine către Tine cu credinţă, Stăpâne, mergând pe cărările dreptăţii Tale, povăţuieşte‑l, ca Cel singur milostiv, şi îndreptează, Mântuitorule, pe cel căzut şi aruncat jos cumplit de mulţimea greşealelor sale; pentru că, nădăjduind spre ajutorul Tău, vine către petrecerea aceasta îngerească, Iubitorule de oameni.

Având izvorul bunătăţilor, Mântuitorule Hristoase, Cel ce nu voieşti moartea păcătoşilor, pentru mila Ta cea de negrăit, ci dăruieşti pocăinţă credincioşilor care cunosc rânduiala Ta cea de nepătruns, primeşte pe cel ce vine cu osârdie către dumnezeiescul chip şi mântuieşte pe cel ce cade la iubirea Ta de oameni.

 

Slavă…

Zidul păcatelor lui îl va trece cu ajutorul Tău, Mântuitorule, şi‑l vei izbăvi; că Tu ai plătit datoria lui şi cu preţ ai răscumpărat pe cel robit, arătând bogăţia bunătăţii Tale şi vrând a izvorî adâncul milostivirii, tuturor celor ce Te laudă pe Tine, Iubitorule de oameni.

 

Şi acum…

Te rogi, ceea ce eşti bună, pentru toţi care scapă cu credinţă sub acoperământul tău cel puternic; că pe altul nu avem noi păcătoşii către Dumnezeu, să ne izbăvească pururea de nevoi şi de scârbe, fiind împovăraţi cu multe păcate, Maica Dumnezeului nostru. Pentru aceasta către tine cădem: izbăveşte de toată nevoia pe robii tăi.

Spre ştiinţă: în vremea Ceasului al treilea, cel ce va primi marele chip, aflându‑se de la început în biserică, merge împreună cu cel ce are să‑l ducă sub mantie şi ia binecuvântare de la egumen sau, în lipsă, de la strana acestuia; sărută sfintele icoane, precum s‑a spus mai pe larg la rânduiala «Chipului celui mic». Apoi stă în pronaosul bisericii până la Vohodul mic.

După aceasta se cântă troparele zilei, apoi următoarele

 

ANTIFOANE

Antifonul 1, glasul al 4‑lea:

Vrut‑am cu lacrimi a şterge zapisul greşealelor mele, Doamne, şi în cealaltă vreme a vieţii mele, prin pocăinţă a bine‑plăcea Ţie; ci vrăjmaşul mă amăgeşte şi chinuieşte sufletul meu. Doamne, mai înainte de sfârşit până ce nu pier, mântuieşte‑mă.

Cine, înviforat fiind şi alergând la limanul acesta, nu se mântuieşte? Sau cine, chinuindu‑se şi căzând la Doctorul acesta, nu se vindecă? Ziditorule al tuturor şi Doctorule al celor ce bolesc, Doamne, mai înainte de sfârşit până ce nu pier, mântuieşte‑mă.

Oaie sunt a cuvântătoarei Tale turme şi către Tine năzuiesc, Păstorule cel bun; caută‑mă pe mine cel rătăcit, Dumnezeule, şi mă miluieşte.

 

Slavă… Şi acum…, a Născătoarei:

Din toate primejdiile izbăveşte‑ne pe noi, binecuvântată de Dumnezeu Născătoare, ca toţi să strigăm ţie: bucură‑te, apărătoarea sufletelor noastre.

 

Antifonul al 2‑lea, glasul al 4‑lea:

Prin izvorul cel tainic al naşterii de a doua oară, darul de fiu luând şi izbăvire, în nebăgare de seamă şi în căderi viaţa cheltuindu‑mi, Bunule, acum strig Ţie: izvor de lacrimi de pocăinţă dăruieşte‑mi mie, şi spală întinăciunea greşealelor mele, Atotputernice Mântuitorule, şi mult‑Milostive.

Vifor de păcate îl cuprinde pe cel ce vine la Tine, Mântuitorule, şi, nemaiputând suferi viforul, la Tine cade, Cel singur cârmuitor; ca lui Petru mâna iubirii Tale de oameni îi întinde şi‑l mântuieşte.

 

Slavă… Şi acum…, a Născătoarei:

Izbăveşte‑ne pe noi din nevoile noastre, Maica Mântuitorului Hristos Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Făcătorul tuturor, ca toţi să strigăm ţie: bucură‑te ceea ce eşti singura ocrotitoare a sufletelor noastre.

 

Antifonul al 3‑lea, glasul al 4‑lea:

Unde este măreţia lumii? Unde este nălucirea celor vremelnice? Oare nu toate acestea le vedem pământ şi ţărână? Deci, de ce ne ostenim în deşert? De ce nu ne lepădăm de lume şi să urmăm Celui ce strigă: cel ce voieşte a merge după Mine să ia asupra sa Crucea Mea şi va moşteni viaţa veşnică.

 

Stih: Veniţi, fiilor, ascultaţi‑mă pe mine, frica Domnului vă voi învăţa pe voi.

Veniţi toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi vă învăţaţi de la Mine, că blând sunt şi smerit cu inima şi veţi afla odihnă sufletelor voastre.

Stih: Rătăcit‑am ca o oaie pierdută, caută pe robul Tău, că poruncile Tale n‑am uitat.

Oaie sunt a turmei Tale celei cuvântătoare şi către Tine năzuiesc, Păstorule cel bun; caută‑mă pe mine, cel rătăcit, Dumnezeule, şi mă miluieşte.

Stih: Veniţi să ne închinăm şi să cădem şi să plângem înaintea Domnului, Celui ce ne‑a făcut pe noi.

Doamne, Doamne, caută din cer şi vezi şi cercetează via aceasta, pe care a sădit‑o dreapta Ta şi o desăvârşeşte pe ea.

 

Slavă… Şi acum…,

Una curată şi fără prihană Fecioară, ceea ce fără de sămânţă pe Dumnezeu L‑ai născut cu trup, pe Acela roagă‑L pentru mântuirea sufletelor noastre.

 

SPRE ŞTIINŢĂ: În vreme ce se cântă aceste Antifoane, cel ce are a primi marele chip se dezbracă ele haine, rămânând numai în cămaşă şi în ciorapi, şi vine în mijlocul bisericii împreună cu cel ce‑l va lua sub mantie.

Isprăvindu‑se de cântat Antifoanele de mai sus, îndată se cântă troparul de mai jos, glasul al 5‑lea:

 

Braţele părinteşti sârguieşte a le deschide mie, că în desfrânări am cheltuit viaţa mea. Spre bogăţia cea necheltuită a îndurărilor Tale căutând acum, Mântuitorule, nu trece cu vederea inima mea cea sărăcită, pentru că Ţie, Doamne, cu umilinţă strig: greşit‑am, Părinte, la cer şi înaintea Ta.

 

Ajungând în faţa sfântului altar, îl întreabă ieromonahul, zicând:

 

Întrebare: De ce ai venit, frate, căzând înaintea Sfântului jertfelnic şi la această sfântă însoţire?

Răspuns: Dorind viaţă pustnicească, cinstite părinte.

Întrebare: Doreşti să te învredniceşti de marele şi îngerescul chip şi să fii rânduit în ceata schimonahilor?

Răspuns: Aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite părinte.

 

Ieromonahul:

Cu adevărat bun şi fericit lucru ai ales, numai de îl vei şi îndeplini. Pentru că lucrurile cele bune cu osteneală se câştigă şi cu durere se isprăvesc.

Întrebare: De bunăvoia ta de apropii de Domnul?

Răspuns: Aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite părinte.

Întrebare: Nu de vreo nevoie ori silă?

Răspuns: Nu, cinstite părinte.

Întrebare: Vei petrece în mănăstire şi în pustnicie până la cea din urmă a ta suflare?

Răspuns: Aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite părinte.

Întrebare: Te vei păzi pe tine în feciorie, în întreaga înţelepciune şi în cucernicie?

Răspuns: Aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite părinte.

Întrebare: Vei păzi până la moarte ascultarea către cel mai mare şi către toată frăţimea cea în Mântuitorul Hristos?

Răspuns: Aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite părinte.

Întrebare: Vei răbda toate supărările şi strâmtorările vieţii celei singuratice, pentru împărăţia cerurilor?

Răspuns: Aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite părinte.

 

Apoi ieromonahul citeşte această chemare:

Vezi, fiule, ce fel de făgăduinţe dai Stăpânului Hristos! Pentru că sfinţii îngeri sunt de faţă în chip nevăzut, scriind mărturisirea ta, de care vei fi întrebat la a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos. Deci te povăţuiesc pe tine la viaţa cea mai desăvârşită, după cum s‑a arătat a fi viaţa Domnului, mărturisindu‑ţi cele ce se cuvin ţie a primi şi de cele ce se cade a fugi. Deci lepădarea de sine nimic alta nu este, după Cel ce a zis, decât făgăduinţa crucii şi a morţii. Deci, cunoaşte că din ziua de azi vei fi răstignit şi omorât lumii prin lepădarea cea desăvârşită. Pentru că te lepezi de părinţi, de fraţi, de femeie, de copii, de rudenii, de prieteni, de cei pe care i‑ai iubit, de gâlcevile din lume, de griji, de agoniseli, de averi, de dezmierdarea şi mărirea deşartă şi zadarnică; şi ai a te lepăda nu numai de cele zise mai înainte, ci încă şi de sufletul tău, după glasul Domnului ce zice: «Cel ce voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑şi ia crucea sa şi să‑Mi urmeze Mie». De ai ales cu adevărat a urma Lui, şi doreşti fără minciună a te chema al Lui ucenic, găteşte‑te de această vreme de acum, nu către odihnă, nu către negrijire, nu către desfătări, nu către altceva din cele de pe pământ veselitoare şi îndulcitoare, ci către nevoinţele duhovniceşti, către înfrânarea trupului, către curăţirea sufletului, către sărăcie desăvârşită, către plâns bun, către toate cele întristătoare şi dureroase ale vieţii celei făcătoare de bucurie după Dumnezeu. Pentru că prin a flămânzi, a înseta, a fi gol şi dosădit şi batjocorit şi ocărât şi prigonit şi de multe alte întristări înconjurat, viaţa cea după Dumnezeu se închipuieşte. Şi când toate acestea le vei pătimi, bucură‑te, zice Domnul, că plata ta multă este în ceruri. Deci, cu bucurie bucură‑te, şi cu veselie veseleşte‑te, că azi te‑a ales pe tine şi te‑a despărţit Domnul Dumnezeu de viaţa cea lumească, şi te‑a pus ca înaintea feţei Sale, întru izvorârea rânduielii monahiceşti, întru ostăşirea vieţii celei cu chip îngeresc, întru înălţimea petrecerii celei următoare celor cereşti; Lui îngereşte a‑l sluji; Lui cu toată întregimea a‑I lucra, cele de sus a le cugeta, cele de sus a le căuta, pentru că petrecerea noastră, după sfântul apostol, în ceruri este. O, chemare nouă! O, dăruire a tainei! Al doilea botez iei astăzi, frate, prin bogăţia dăruirilor Iubitorului de oameni Dumnezeu, şi păcatele tale le curăţeşti, şi fiu al luminii te faci, şi însuşi Hristos Dumnezeu împreună se bucură cu sfinţii Săi îngeri de pocăinţa ta, junghiind ţie viţelul cel bine hrănit. De aceea cu vrednicie umblă potrivit chemării; depărtează‑te de pătimirile cele deşarte; urăşte pofta care te trage pe tine către cele de jos; tot dorul tău mută‑l către cele cereşti; nicidecum să te întorci la cele dinapoi, ca să nu te faci stâlp de sare, ca femeia lui Lot, sau ca şi câinele ce se întoarce la vărsătura sa; şi se va împlini spre tine cuvântul Domnului: «nimeni, punând mâna sa pe plug, să nu se întoarcă la cele dinapoi; şi va fi îndreptat întru împărăţia cerurilor». Pentru că nu este mică primejdia ca, făgăduindu‑te acum să păzeşti toate cele puse mai înainte, să nu le ţii, sau să alergi din nou la vieţuirea cea dinainte; sau să te desparţi de părintele cel duhovnicesc şi de fraţii cei ce împreună se pustnicesc; sau, rămânând întru lenevie să vieţuieşti zilele tale. Pentru că mai greu te vei îndreptăţi pentru cele de acum, decât pentru cele de mai înainte, la înfricoşătoarea judecată a Mântuitorului Hristos, cu cât de mai mult dar te îndulceşti acum. Şi mai bine era ţie, precum zice cuvântul, a nu te făgădui decât a te făgădui şi a nu împlini. Nici iarăşi să socoteşti cum că, în vremea cea trecută a petrecerii tale aici, te‑ai nevoit îndeajuns împotriva nevăzutelor puteri ale vrăjmaşului. Ci cunoaşte că mai vârtos de acum te vor primi pe tine mai mari nevoinţe ale luptei împotriva lui; dar nu va avea tărie asupra ta nicidecum, aflându‑te pe tine îngrădit cu credinţă tare şi cu dragostea către povăţuitorul tău, şi cu îndreptarea cea către toată ascultarea şi smerenia. Pentru aceasta goneşte de la tine neascultarea, împotriva‑cuvântarea, mândria, iuţimea, zavistia, mânia, strigarea, hula, mâncarea pe ascuns, îndrăzneala, prieteşugul fără măsură, măgulirea, sfada, cârtirea, şoptirea, câştigarea cea osebită a vreunui ticălos lucru şi pe toate celelalte chipuri ale răutăţii, pentru care vine urgia lui Dumnezeu peste cei ce fac unele ca acestea, şi începe a se înrădăcina întru dânşii stricătorul sufletelor. Mai vârtos dar în locul acestora câştigă cele cuviincioase sfinţilor: iubire de frăţie, linişte, blândeţe, cucernicie, cugetarea dumnezeieştilor cuvinte, citire, păzire a inimii despre spurcatele gânduri, lucrare după putere, înfrânare, răbdare până la moarte, spre care, părinte, făgăduinţele şi tocmelile tale le‑ai dat întâi; şi până în sfârşit mărturisirea celor ascunse ale inimii tale fă‑o după cum dumnezeieştile învăţături hotărăsc. Căci zice: «se botezeau mărturisindu‑şi păcatele lor».

Întrebare: Acestea toate le mărturiseşti în nădejdea puterii lui Dumnezeu, şi întru aceste făgăduinţe te făgăduieşti a răbda până la sfârşitul vieţii, cu darul Mântuitorului Hristos?

Răspuns: Aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite părinte.

Apoi ieromonahul citeşte această

 

Rugăciune

(letrină două rânduri) Întru tot Înduratul şi mult‑Milostivul Dumnezeu, Care deschide preacuratele îndurări ale neurmatei Sale bunătăţi, fiecăruia ce vine către Dânsul cu dorire şi cu fierbinte dragoste; Care a zis: mai degrabă va uita mama pe fiii săi, decât te voi uita Eu pe tine; Acela, ştiind de dorinţa ta şi către acest gând al tău adăugând şi puterea Sa, spre împlinirea poruncilor Lui, să te primească, să te îmbrăţişeze, să te apere şi să Se facă pentru tine zid tare împotriva vrăjmaşului, piatră de răbdare, pricină de mângâiere, dătător de tărie, dăruitor de suflet bun, împreună‑nevoitor în bărbăţie, împreună culcându‑Se şi împreună sculându‑Se cu tine, îndulcind şi veselind inima ta cu mângâierea Sfântului Duh; învrednicindu‑te pe tine şi de partea sfinţilor şi a cuvioşilor părinţilor noştri: Antonie, Sava, Eftimie, Calinic de la Cernica, Dimitrie cel Nou din Basarabi, Grigore Decapolitul, Visarion şi Sofronie şi a celor împreună cu dânşii, cu care să moşteneşti împărăţia cerurilor întru Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia se cuvine slava, stăpânirea, împărăţia şi puterea, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Cântăreţii: Amin.

Apoi însemnând ieromonahul cruciş capul celui ce se tunde (de 3 ori),

Ierodiaconul zice: Domnului să ne rugăm.

Cântăreţii: Doamne miluieşte.

Ieromonahul, întorcându‑se spre răsărit, citeşte această

 

Rugăciune

Cel ce eşti atoateţiitor, Stăpâne, Preaînalte Împărate al slavei, Cel ce împreună cu viul şi ipostatnicul Cuvântul Tău şi cu Duhul adevărului, Care din Tine purcede, stăpâneşti toată zidirea cea nevăzută; Dumnezeule, Cel ce şezi peste heruvimi şi cu întreit‑sfântul glas de serafimi eşti lăudat neîncetat, în faţa Căruia stau mii de mii şi noian fără de sfârşit de sfinţi îngeri şi oşti de arhangheli; Tu, Cel ce eşti lumina care luminează pe tot omul care vine în lume, rugat fiind de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria şi de toată cereasca Ta adunare a celor întâi‑născuţi în Ierusalim, caută cu ochi milostiv spre smerirea robului Tău (N, monahul), care s‑a făgăduit şi a mărturisit înaintea a multor martori; uneşte cu darul cel dăruit lui de la strămoşi, al punerii de fii şi al împărăţiei Tale prin Sfântul Botez, această monahicească făgăduinţă a chipului îngeresc. Aşază‑l în chip desăvârşit pe piatra cea tare şi duhovnicească a credinţei celei întru Tine; întăreşte‑l pe el întru tăria puterii Tale şi‑l îmbracă pe el cu atotîntrarmarea Sfântului Tău Duh. Că lupta lui nu este împotriva sângelui şi a trupului, ci împotriva întunericului şi împotriva duhurilor vicleniei. Încinge mijlocul lui cu puterea adevărului, îmbracă‑l pe dânsul în platoşa dreptăţii şi a bucuriei, şi încalţă picioarele lui întru vestirea Evangheliei păcii. Înţelepţeşte‑l pe el a lua asupra sa pavăza credinţei cu care va putea stinge toate săgeţile vicleanului cele aprinse, şi să primească şi coiful mântuirii şi sabia duhului, care este graiul Tău, sprijinind negrăitele suspinuri ale inimii lui. Numără‑l pe el cu aleşii Tăi ca să se facă vas al alegerii Tale, fiu şi moştean al împărăţiei Tale, fiu al luminii şi al zilei, al înţelepciunii, al dreptăţii, al sfinţeniei, al izbăvirii. Fă‑l pe el organ bineviersuitor, psaltire veselitoare a Sfântului Duh, ca de aici cu sporire dezbrăcându‑se de omul cel vechi care se strică după amăgirea cea iubitoare de dezmierdare a şarpelui celui cu multe chipuri, să se îmbrace cu noul Adam cel după Dumnezeu zidit în cuvioşie şi dreptate. Întăreşte‑l pe el ca totdeauna să poarte rănile şi Crucea Mântuitorului Iisus pe trupul său, prin care lumea s‑a răstignit Lui şi El lumii. Sădeşte în el: faptă bună adevărată a purta, spre plăcerea oamenilor a nu căuta, întru răbdare dreapta credinţă a păstra, iar la dreapta credinţă, iubirea de fraţi şi ascultarea. Dăruieşte‑i lui, priveghind, lucrând, dormind, treaz fiind, în psalmi şi în cântări duhovniceşti, îngereşte, să Te vadă pe Tine întru curată inimă şi să se închine Ţie, singurului Dumnezeu viu şi adevărat, spre bucuria lui negrăită. Că a Ta este împărăţia şi stăpânirea şi puterea, şi Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

 

Cântăreţii: Amin.

Ierodiaconul: Domnului să ne rugăm.

Cântăreţii: Doamne miluieşte.

Ieromonahul citeşte această

Rugăciune

(letrină două rânduri) Sfinte Doamne al puterilor, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, binecuvintează pe robul Tău (N, monahul), pe care l‑ai chemat la duhovniceasca Ta cămară de nuntă, şi îl învredniceşte pe el să fie robul Tău cuvios. Înţelepţeşte‑l pe el, toarnă peste el darul şi priceperea cea de la Stăpânitorul Duhului Tău. Împuterniceşte‑l pe el întru războiul cel împotriva nevăzutului vrăjmaş. Zburdările trupeşti cu puternică tăria Ta le doboară. Dă‑i lui a bineplăcea Ţie întru laudă şi doxologie necontenită, întru cântări la bună‑vreme, întru rugăciuni bine primite, întru sfat drept, întru inimă smerită, întru fapta vieţii şi a blândeţii şi a adevărului. Învredniceşte‑l pe el a bineplăcea Ţie în blândeţe, în dragoste, întru desăvârşire, întru cunoştinţă, întru bărbăţie şi să‑Ţi aducă Ţie laude şi doxologii şi rugăciuni întru miros de bună mireasmă. Desăvârşeşte viaţa lui întru cuvioşie şi dreptate ca, pentru necontenită şi neîntinată unire către Tine, să se învrednicească de cereasca Ta împărăţie. Cu darul şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni a Fiului Tău cel Unul‑Născut, cu Care bine eşti cuvântat, împreună cu Sfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

 

Cântăreţii: Amin.

Ieromonahul întinzând mâna spre Sfânta Evanghelie, care este aşezată pe analog înaintea icoanei Mântuitorului, zice:

Iată, fiule, Mântuitorul Hristos în chip nevăzut stă aici de faţă. Vezi, că nimeni pe tine nu te sileşte a veni la acest chip. Vezi, că tu de bunăvoie voieşti logodirea marelui şi îngerescului chip.

Răspuns: Aşa, cinstite părinte, de bunăvoie.

După aceea ieromonahul îi zice: Ia foarfecele şi mi le dă.

Luându‑le de pe Sfânta Evanghelie, le dă în mâna ieromonahului (de 3 ori), sărutându‑i mâna şi foarfecele.

Ieromonahul, luându‑le a treia oară, îi zice:

Iată, din mâna Mântuitorului Hristos iei acest foarfece. Vezi, dar, Cui te făgăduieşti, de Cine te apropii şi de cine te lepezi.

Ieromonahul, ţinând foarfecele, zice:

Bine este cuvântat Dumnezeu, Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină, Cel ce este binecuvântat în vecii vecilor.

Cântăreţii: Amin.

Ieromonahul îl tunde cruciş, schimbându‑i aici numele, şi zice:

Fratele nostru (N, schimonahul) îşi tunde părul capului său, în numele Tatălui, amin; şi al Fiului, amin; şi al Sfântului Duh, amin. Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

Şi se cântă de către fraţi: Doamne miluieşte (de trei ori).

 

Cămaşa

Îmbrăcat fiind cu cămaşa, apucând ieromonahul de mânecile cămăşii şi binecuvântând‑o, zice:

Fratele nostru (N, schimonahul) se îmbracă cu haina dreptăţii şi a veseliei marelui şi îngerescului chip, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

La fiecare rostire, cel ce se îmbracă sărută mâna ieromonahului şi a stareţului (dacă este de faţă) şi haina ce se binecuvintează, iar fraţii cântă rar Doamne miluieşte (de 3 ori).

 

Dulama

Apoi ia ieromonahul dulama şi binecuvântând‑o zice:

Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

 

Schima

Luând ieromonahul schima zice:

Fratele nostru (N, schimonahul) se îmbracă cu culiul nerăutăţii, coiful nădejdii de mântuire, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

 

Analavul

Luând ieromonahul analavul, zice:

Fratele nostru (N, schimonahul) ia analavul în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, luând crucea sa pe umeri şi urmând Stăpânului Hristos. Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

 

Brâul

Luând ieromonahul brâul, zice:

Fratele nostru (N, schimonahul) îşi încinge mijlocul său cu puterea adevărului, spre omorârea trupului şi înnoirea duhului; în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

 

Rasa

Luând ieromonahul rasa şi binecuvântând‑o, zice:

Fratele nostru (N, schimonahul) se îmbracă în haina mântuirii şi în platoşa dreptăţii spre a se feri de toată nedreptatea, de toate gândurile cele rele şi de cugetele voii sale; iar gândul morţii totdeauna să‑l aibă în mintea lui; în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

 

Sandalele

Luând ieromonahul sandalele şi binecuvântându‑le, zice:

Fratele nostru (N, schimonahul) se încalţă cu sandalele spre vestirea Sfintei Evanghelii a păcii; în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

 

Mantia

Luând ieromonahul mantia şi binecuvântând‑o, zice:

Fratele nostru (N, schimonahul) ia mantia marelui şi îngerescului chip, spre îmbrăcăminte de nestricăciune şi de curăţie; în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

 

Potcapul

Luând ieromonahul potcapul şi binecuvântându‑l, zice:

Fratele nostru (N, schimonahul) se acoperă cu coiful, nădejdea mântuirii; în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

 

Camilafca

Luând ieromonahul camilafca şi binecuvântând‑o, zice:

Fratele nostru (N, schimonahul) a luat marele şi îngerescul chip; în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

 

Metaniile

Luând ieromonahul metaniile şi binecuvântându‑le, zice:

Fratele nostru (N, schimonahul) primeşte sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu, spre rugăciunea cea din tot ceasul către Mântuitorul Hristos; că este dator în toată vremea a avea în minte, în inimă, în cuget şi în gura lui numele Domnului Iisus şi a zice: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte‑mă pe mine păcătosul. Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

 

Deci îmbrăcat fiind, fraţii cântă troparele acestea, glasul al 4‑lea:

 

Îmbrăcaţi‑vă în veşmântul mântuirii, încingeţi‑vă cu cingătoarea întregii înţelepciuni, primiţi semnul sfintei cruci, picioarele cele înţelegătoare întrarmaţi‑le cu armele înfrânării, şi veţi afla odihnă sufletelor voastre.

Bucura‑se‑va sufletul meu de Domnul, că m‑a îmbrăcat pe mine cu haina mântuirii, şi cu veşmântul veseliei m‑a înfăşurat; ca unui mire mi‑a pus mie cunună, şi ca pe o mireasă m‑a împodobit pe mine cu podoabă.

 

Ierodiaconul: Domnului să ne rugăm.

Ieromonahul citeşte această

Rugăciune

(letrină două rânduri) Doamne, Dumnezeul nostru, Cel credincios întru poruncile Tale, Căruia nu‑Ţi pare rău de darurile Tale şi eşti de negrăit întru iubirea Ta de oameni, Cel ce ai chemat zidirea Ta cu chemare sfântă şi ai adus pe robul Tău (N, schimonahul) la duhovniceasca Ta viaţă, dă‑i lui viaţă cu bun chip, petrecere îmbunătăţită şi fără prihană, ca, întru sfinţenie petrecând, neîntinat să păzească chipul cu care prin puterea Ta s‑a îmbrăcat. Prin haină adică, întru dreptate îmbrăcându‑se; prin brâu, omorârea trupului şi întreaga înţelepciune întru sineşi purtând; prin potcap, coiful mântuirii punându‑şi; prin analav, cu sfânta cruce şi cu credinţa împodobindu‑se; prin acoperământul cel de deasupra, cu podoabă de nestricăciune întrarmându‑se; prin sandale, ca să păşească pe calea păcii şi a mântuirii, ca să se facă înfricoşător potrivnicilor, nebiruit de războinici, străin de toată dezmierdarea şi pofta de ruşine. Ascultare învăţându‑se, înfrânare săvârşind, cu canonul pustniciei umblând, ca în psalmi şi laude şi cântări duhovniceşti să cinstească întru tot cinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău; urmând paşilor marelui Prooroc Ilie şi ai Sfântului Ioan Înaintemergătorul şi Botezătorul, ca ajungând măsura desăvârşirii, alergare să împlinească, credinţa să o păzească, să se îmbrace cu nestricăciunea sfinţilor îngeri, să se numere împreună cu sfânta Ta turmă, să dobândească starea cea de‑a dreapta Ta şi să audă fericitul glas: «Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, moşteniţi împărăţia cea gătită vouă de la întemeierea lumii». De care şi pe noi moştenitori a ne face, învredniceşte‑ne, Dumnezeule, cu a Ta bunătate. Că Dumnezeu al milei şi al iubirii de oameni eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

 

Cântăreţii: Amin.

Ieromonahul: Pace tuturor.

Cântăreţii: Şi duhului tău.

Ierodiaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi.

Cântăreţii: Ţie, Doamne.

Ieromonahul citeşte această

Rugăciune

(letrină două rânduri) Doamne, Dumnezeul nostru, du înăuntru pe robul Tău (N, schimonahul), în curtea Ta cea duhovnicească, şi‑l numără pe el împreună cu turma Ta cea cuvântătoare. Curăţeşte‑i cugetul lui de poftele trupeşti şi de amăgirea deşartă a vieţii acesteia; şi‑i dă lui neîncetat să‑şi aducă aminte de bunătăţile cele gătite celor ce Te iubesc pe Tine şi care pentru împărăţia Ta s‑a răstignit pe sineşi în această viaţă. Căci Tu eşti Păstorul şi cercetătorul sufletelor noastre, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

 

Cântăreţii: Amin.

 

Crucea

Apoi luând ieromonahul crucea, zice:

A zis Domnul: «De voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑şi ia crucea sa şi să‑Mi urmeze Mie».

Şi sărutând ei crucea şi mâna ieromonahului, acesta i‑o dă în mână.

Făclia

Luând ieromonahul făclia aprinsă, i‑o dă în mână, zicând:

A zis Domnul: «Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri».

Apoi binecuvântând ieromonahul pe schimonahul cel nou, îl duce de îl aşază în strană.

Dacă tunderea s‑a făcut în timpul Sfintei Liturghii, ieromonahul sau protosul soborului zice: Că sfânt eşti, Dumnezeul nostru… şi îndată strana dreaptă cântă: Câţi în Hristos v‑aţi botezat, în Hristos v‑aţi şi îmbrăcat. Aliluia.

Pe lângă Apostolul zilei se adaugă şi acesta

Prochimen, glasul al 3‑lea:

Domnul este luminarea mea şi Mântuitorul meu…

Stih: Domnul este apărătorul vieţii mele…

 

APOSTOLUL

Din Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel, citire:

(VI, 10‑17)

Fraţilor, întăriţi‑vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui… (caută la pag. 48l).

Aliluia, glasul al 4‑lea:

Stih: Săracul acesta a strigat şi Domnul l‑a auzit…

EVANGHELIA

Din Sfânta Evanghelie de la Matei, citire:

(X, 37‑39; XI, 28‑30)

Zis‑a Domnul: Cel ce iubeşte pe tată, ori pe mamă… (caută la pag. 482).

La ectenia de după Evanghelie, după cererea: Încă ne rugăm pentru mila, viaţa…, se zic şi ecteniile pentru noul schimonah:

Încă ne rugăm pentru fratele nostru (N, schimonahul), pentru acoperirea şi ajutorul lui de la Dumnezeu.

Încă ne rugăm ca neprihănit, neosândit şi neîmpiedicat să împlinească desăvârşirea chipului monahicesc.

Încă ne rugăm ca să se lumineze sufletul lui în înfrânare şi pustnicie şi pentru ca să fie el scăpat de toată pofta lumească şi de aplecarea către rudeniile cele după trup.

Încă ne rugăm pentru lăsarea păcatelor şi iertarea greşalelor lui şi să fie el mai presus de cugetele lumii şi pentru ca să petreacă el în toată cucernicia, dreapta credinţă şi curăţia.

Încă ne rugăm pentru ca să se lepede el de omul cel vechi şi să se îmbrace în omul cel nou, zidit după chipul lui Dumnezeu, şi pentru lăsarea şi iertarea păcatelor lui.

Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri…

 

Ecfonisul:

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Cântăreţii: Amin

 

La vremea cuvenită, merge schimonahul cel nou de se împărtăşeşte, dacă are voie.

Apoi, terminându‑se Sfânta Liturghie, în timpul Rugăciunii amvonului, i se dă de către un ieromonah în mâini schimonahului celui nou o Sfântă Evanghelie şi mergând fraţii pe rând, după ce s‑au miruit şi au luat anafură, sărută Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce şi întreabă pe noul schimonah: Cum îţi este numele frate? Iar el le spune numele şi fraţii îi zic: Să te mântuieşti în Domnul, frate, rugându‑te şi pentru mine.

 

Până ce se face sărutarea, la strana dreaptă se cântă această stihiră, glasul 1:

 

Să cunoaştem, fraţilor, puterea tainei, că pe fiul cel desfrânat care de la păcat a venit din nou la casa părintească, preabunul părinte îmbrăţişându‑l, îl sărută şi iarăşi îi dăruieşte semnele măririi sale, şi săvârşeşte tainică veselie cu cei de sus, jertfind viţelul cel îngrăşat, ca noi să ne purtăm în totul vrednici de iubitorul de oameni Părinte, Care a adus preaslăvită jertfă pe Mântuitorul sufletelor noastre.

După aceasta se face otpustul, la care se pomeneşte hramul sfintei mânăstiri, sfântul zilei şi sfântul al cărui nume s‑a dat noului schimonah.

Ieşind toţi din biserică, merge schimonahul cel nou, însoţit de duhovnicul său ce l‑a luat sub mantie, la egumen pentru binecuvântare, unde din nou i se dau sfaturi, cum s‑a arătat la Rânduiala slujbei «Chipul cel mic» (caută la pag. 471 şi următoarele).

 

ÎN ŞTIINŢĂ SĂ FIE: Dacă tunderea s‑a oficiat la sfârşitul Vecerniei sau a Utreniei, se urmează întocmai aşa cum s‑a arătat la pag. 466.

După îmbrăcarea şi aşezarea noului schimonah în strană, ierodiaconul nu mai rosteşte: Domnului să ne rugăm şi nici protosul soborului sau ieromonahul: Că sfânt eşti Dumnezeul nostru…, şi nici cântăreţii nu cântă: Câţi în Hristos v‑aţi botezat…, ci îndată se citesc Apostolul şi Evanghelia (caută la pag. 481‑482).

La terminarea acestora se rosteşte ectenia întreită (caută la pag. 482).

Ieromonahul miruieşte şi fraţii merg către noul schimonah, care acum are în mâini şi o Sfântă Evanghelie, sărută Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce şi îl întreabă cum îi este numele (caută la pag. 483).

Până ce se face sărutarea, la strana dreaptă se cântă stihira, glasul 1: Să cunoaştem, fraţilor… (caută la pag. 483); apoi se face otpustul cum s‑a arătat după această stihiră, la sfârşitul Sfintei Liturghii.

La ieşirea din biserică se procedează la fel cum s‑a arătat la pag. 483.

SPRE ŞTIINŢĂ: Se cuvine ca noul schimonah să‑şi schimbe cu totul vieţuirea din putere în putere, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, făcându‑se ca un mort pentru lume până la moartea sa, şi silindu‑sc a ajunge un bărbat desăvârşit întru măsura plinirii Mântuitorului Hristos.

Timp de şapte zile să se lase de tot lucrul, afară de citire şi rugăciune, îndeletnicindu‑se numai cu rânduiala bisericii şi a chiliei sale.

În aceste şapte zile, nu se dezbracă nici de hainele cu care a fost îmbrăcat la marele şi îngerescul chip.

Cuvinte cheie: , , , , , ,

  • Pateric

    pateric.ro
    Siteul Pateric.ro a fost lansat în martie 2008, și cuprinde peste 800 de învățături.
    Vizitează siteul
  • Molitfelnic

    molitfelnic.ro
    Molitfelnicul e o carte ortodoxă de rugăciuni. Molitfelnic.ro reprezintă o colecție online a acestora. Siteul a fost lansat în 2011.
    Vizitează siteul
  • Psalm

    psalm.ro
    Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e mostenit din cultul iudaic.
    Vizitează siteul
  • Ceaslov

    ceaslov.ro
    Ceaslovul este cartea de bază a citețului și a cantorului (spre deosebire de Euchologion, care conține textele folosite de preot și diacon).
    Vizitează siteul
  • Acatist

    acatist.ro
    Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz.
    Vizitează siteul
  • Apocrife

    apocrife.ro
    Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură.
    Vizitează siteul
  • Evanghelie

    evanghelie.ro
    Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creștini vestea bună are ca scop prezentarea intervenției lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos.
    Vizitează siteul
  • Liturghie

    liturghie.ro
    Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe.
    Vizitează siteul
  • Filocalie

    filocalie.ro
    Filocalia este o culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși.
    Vizitează siteul