Cartea:   »

Cărți

Invatatura pentru cel ce vrea sa primeasca schima sau chipul monahicesc

Învăţătură pentru cel ce vrea să primească schima sau chipul monahicesc, adică să se îmbrace în sfântul şi îngerescul chip al mantiei. Cum se cuvine a se pregăti de seara, spre a se învrednici a doua zi de sfântul chip îngeresc.

După împlinirea cercetării canonice, este înştiinţat cu câteva zile mai înainte prin duhovnic sau prin altcineva din părinţi, cel ce urmează să fie tuns, ca să păzească mai cu deadinsul rânduiala sfintei Biserici; stareţul face pregătire pentru hainele trebuincioase, care sunt: cămaşă, dulamă (antereu), crucea pentru piept, paraman, brâu de curea, rasă, ciorapi noi, sandale sau papuci, mantie, potcap, camilafcă şi metanii.

Acestea toate fiind pregătite în seara dinainte de tundere, prin unul din duhovnici sau părinţi, după sfârşitul Pavecerniţei, trimite hainele arătate pe care le aşază înaintea icoanei împărăteşti a Mântuitorului, în afară de cămaşă şi ciorapi (cu care cel ce se tunde trebuie să se îmbrace după terminarea Utreniei). De vor fi mai mulţi fraţi pentru tundere, se pun hainele lor pe la toate icoanele cele mari, la rând. După un ceas sau două din noapte, porunceşte stareţul unuia dintre duhovnici să aducă înaintea sa pe cel pregătit spre tundere. Şi venind acesta, îl învaţă egumenul din Sfintele Scripturi: ce este călugăria, cum se cuvine a petrece viaţa monahicească în înfrânare, supunere şi adevărată ascultare; şi câte îl va lumina Dumnezeu îl învaţă şi‑i descoperă. Şi dându‑i voie să plece de la el, îi zice să fie cu priveghere în acea noapte, îndeletnicindu‑se cu citirea şi cu rugăciunea; să‑şi spele capul, spre a fi curat şi cu sufletul şi cu trupul.

În acest chip petrecând acea noapte până la Utrenie, îndată ce se va lovi în toacă, să se afle în biserică şi să asculte rânduiala până la sfârşit cu luare‑aminte. După sfârşitul Utreniei, ieşind din biserică, să se îmbrace cu cămaşa şi cu ciorapii, mai luând şi vreo haină pe deasupra, vreo blăniţă ori rasă mai uşoară. Când vor toca de Ceasuri, îndată mergând la biserică, se aşază în tindă (pronaos), unde şi Ceasurile se citesc. În timpul Ceasului al treilea, merge, împreună cu duhovnicul cel rânduit de egumen, înăuntrul bisericii şi, luând binecuvântare de la egumen sau, în lipsă, de la strana stăreţească, merg înaintea sfintelor uşi şi fac acolo o metanie mare; apoi sărută icoanele împărăteşti şi iconostasul, făcând la fiecare icoană mai înainte de a o săruta două metanii şi pe urmă una. Apoi venind în mijlocul bisericii, face trei metanii şi spre străini câte una, cerând iertare. Tot astfel şi către fraţii din pronaos.

După aceea merge în tinda bisericii şi se aşază într‑o strană, lângă uşa bisericii, unde stă până după vohodul mic al Sfintei Liturghii. După vohod, eclesiarhul împarte lumânări la fraţi; iar duhovnicul cel rânduit a lua sub mantie pe cel pregătit să îmbrace chipul cel îngeresc, îl dezbracă pe acesta de hainele ce are pe el, lăsându‑l numai în cămaşă şi ciorapi, cu capul descoperit. După terminarea troparelor şi condacelor, cântăreţii şi toţi fraţii vin cu lumânările aprinse în tinda bisericii şi încep a cânta troparul: «Braţele părinteşti…». În acest timp duhovnicul ia sub mantie pe cel ce va fi tuns, învelindu‑l, ca să nu se vadă, lăsându‑i afară numai capul, şi stă cu dânsul în mijlocul tindei bisericii.

Şi sfârşindu‑se de cântat troparul, cei ce poartă sfeşnicele şi toată frăţimea, cu lumânările aprinse, merg încet în biserică, în urma lor mergând duhovnicul cu cel ce va fi tuns, în timp ce ceata a doua a cântăreţilor cântă acelaşi tropar. Şi ajungând în mijlocul bisericii, fratele ce va fi tuns face o închinăciune şi o metanie mare. Începând ceata întâi a cânta iarăşi acelaşi tropar, în aceeaşi ordine încep a merge către sfântul altar, şi ajungând înaintea uşilor împărăteşti, unde se află aşternut un covor, fratele ce urmează a fi tuns face o închinăciune şi o metanie mare şi cade cu faţa la pământ, întinzând şi mâinile pe lângă cap, înainte.

Iar egumenul, sau duhovnicul cel rânduit ca să‑l tundă, îi face semn să se scoale, binecuvântându‑l pe cap. Apoi urmează întrebările şi răspunsurile. Egumenul sau duhovnicul care face tunderea este îmbrăcat în mantie, epitrahil şi felon şi stă între uşile împărăteşti. Iar în dreapta, în faţa icoanei Mântuitorului, este aşezată o măsuţă pe care se află Sfânta Evanghelie, crucea şi foarfecele.

Cuvinte cheie: , ,

  • Pateric

    pateric.ro
    Siteul Pateric.ro a fost lansat în martie 2008, și cuprinde peste 800 de învățături.
    Vizitează siteul
  • Molitfelnic

    molitfelnic.ro
    Molitfelnicul e o carte ortodoxă de rugăciuni. Molitfelnic.ro reprezintă o colecție online a acestora. Siteul a fost lansat în 2011.
    Vizitează siteul
  • Psalm

    psalm.ro
    Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e mostenit din cultul iudaic.
    Vizitează siteul
  • Ceaslov

    ceaslov.ro
    Ceaslovul este cartea de bază a citețului și a cantorului (spre deosebire de Euchologion, care conține textele folosite de preot și diacon).
    Vizitează siteul
  • Acatist

    acatist.ro
    Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz.
    Vizitează siteul
  • Apocrife

    apocrife.ro
    Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură.
    Vizitează siteul
  • Evanghelie

    evanghelie.ro
    Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creștini vestea bună are ca scop prezentarea intervenției lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos.
    Vizitează siteul
  • Liturghie

    liturghie.ro
    Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe.
    Vizitează siteul
  • Filocalie

    filocalie.ro
    Filocalia este o culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși.
    Vizitează siteul